Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept Comercial
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 10 în total
Cuvinte : 4662
Mărime: 19.15KB (arhivat)
Publicat de: Constantin M.
Puncte necesare: 7
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Mihai Sandru
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” MASTERAT DREPTUL AFACERILOR

Extras din referat

Contractul de vânzare-cumparare internaţională constituie principalul instrument juridic prin care se desfăşoară comerţul internaţional. Pe lângă forma clasică, el cunoaşte şi forme noi, moderne. Deoarece schimburile comerciale internaţionale au cunoscut o dezvoltare fără precedent, prin intermendiul vânzării asigurându-se circulaţia mărfurilor de la producator la consumator în cadrul relaţiilor comerciale internaţionale, acest tip de contract poate fi considerat ca fiind "universal".

Putem considera că elementele care caracterizează, în principal, contractul sunt două:

existenţa unui element de extraneitate si caracterul comercial (faptul că în joc sunt interese legate strict de comerţul internaţional).

În comerţul internaţional, contractul de vânzare – cumpărare, cu aspectele lui juridice şi

economice, este reglementat prin "Convenţia Naţiunilor Unite privind contractul pentru vânzarea internaţională de mărfuri" din 1974, cu amendamentele aduse prin Protocolul încheiat în anul 1980

şi adoptate prin Convenţia de la Viena (1980).

Pornind de la prevederile convenţiei amintite, orice întreprinzător pe piaţa externă trebuie să-şi consolideze nivelul cunoştinţelor şi acurateţea informaţiilor de piaţă, pentru a fi un negociator competent care să poată încheia contracte în care să limiteze la maxim riscurile.

Încheierea fructuoasă a unor negocieri se materializează prin încheierea unui contract extern, de cele mai multe ori de vânzare – cumpărare. Acest contract de vânzare – cumpărare internaţională constituie principalul instrument juridic prin care se desfăşoară comerţul internaţional. Acest tip de contract poate fi considerat ca fiind un contract universal, deoarece, prin intermediul vânzării se asigură circulaţia mărfurilor, de la producător la consumator, în cadrul relaţiilor comerciale internaţionale.

Desfăşurarea actelor de comerţ internaţional este guvernată de stabilirea unor norme prevăzute în special printr-o serie de convenţii comerciale ( internaţionale şi multilaterale), cum sunt, de exemplu:

- Legea uniformă pentru formarea contractelor de vânzare internaţională de bunuri ( Haga, iunie 1964 - ULFIS)

- Convenţia referitoare la legea uniformă asupra vânzării internaţionale de bunuri mobile corporate ( Haga, iulie 1964 – ULIS)

- Convenţia Naţiunilor Unite ( Viena, 11 aprilie 1980)

- Convenţia comunitară asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale – Convenţia de la Roma (1980)

- Convenţia de la Haga asupra legii aplicabile vânzării internaţionale de de bunuri mobile corporale – 22 Decembrie 1986- al cărei scop a fost de a revizui convenţia de la Haga din 1955 şi de a suplimenta şi facilita aplicarea Convenţiei de la Viena.

Pentru a putea stabili cât mai exact care sunt obligaţiile părţilor din contractul de vânzare – cumpărare internaţională, trebuie precizat că acesta este un acord de voinţă prin care una

dintre părţi, denumită vânzător, dintr-o anumită ţară, se obligă să livreze către cealaltă parte, dintr-o altă ţară, denumită cumpărător, un bun material, determinabil cantitativ şi calitativ, într-un anumit loc şi la o anumită dată, în condiţii stabilite de comun acord, contra unui preţ. Convenţia de la Viena din 1980 precizează, în art. 1, că acest contract se aplică între părţi care îşi au sediul în state diferite, definindu-se astfel caracterul internaţional al acestui tip de contract, în timp ce alte criterii, precum

naţionalitatea ori caracterul civil sau comercial al părţilor nu sunt luate în considerare pentru aplicarea convenţiei. Dacă una dintre părţile din contract nu are sediu, locul acestuia va fi ţinut de

reşedinţa sa obişnuită (art. 10,lit.b); sediul trebuie cunoscut de părţi cel mai târziu în momentul încheierii contractului.

Prevederile convenţiei se aplică contractelor de vânzare de mărfuri,astfel încât să vizeze mărfurile care urmează a fi fabricate sau produse, sau, altfel spus, bunurile viitoare deoarece acestea sunt determinate sau determinabile.

Normele convenţiei nu cârmuiesc vânzările de mărfuri cumpărate pentru folosinţă personală, familială sau casnnică – cu excepţia situaţiei în care vânzătorul nu a ştiut sau nu s-a considerat că ştie despre o astfel de situaţie- acestea fiind supuse unor alte reglementări, vânzările la licitaţii, vânzările de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede, de nave, de vapoare şi aeronave, vânzările de sub sechestru sau efectuate în orice alt mod de către autorităţile judiciare, precum şi vânzările de electricitate.

Conform prevederilor stabilite prin Convenţia de la Viena (art. 30), în temeiul contractului de vânzare internaţională, vânzătorul are, în principal, trei obligaţii:

- să predea marfa;

- să transmită proprietatea supra acesteia;

- să remită documentele referitoare la marfă.

Referitor la prima şi cea mai importantă obligaţie, de a preda marfa vândută – adică transmiterea materială a mărfii, constând din actele, faptele sau procedeele prin care marfa este remisă cumpărătorului –, dacă vânzătorul nu este obligat să o predea într-un loc special, se întâlnesc trei situaţii :

a) va remite marfurile primului transportator pentru a le remite cumpărătorului - atunci când contractul de vânzare implică transportul mărfurilor;

b) când, în situaţiile nevizate în situaţia anterioară, contractul se referă la un bun individual determinat sau la un bun determinabil prin caractere genetice care trebuie prelevat dintr-o masă determinată sau care trebuia fabricat ori produs şi când, la momentul încheierii contractului părţile aveau cunoştinţă că mărfurile se găseau sau trebuiau fabricate ori produse într-un loc special - în punerea mărfuriloe la dispoziţia cumpărătorului chiar în acel loc;

c) în punerea mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului în locul în care acesta avea sediul său la momentul încheierii contractului - în toate celelalte cazuri.

O importanţă majoră o deţine stabilirea termenului livrării, care trebuie să fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ; locul predării mărfii, care, de obicei, este locul convenit prin contract, în raport de condiţia de livrare; şi, desigur, răspunderea pentru neexecuatrea obligaţiei de predare.

Dacă mărfurile sunt expediate printr-un transportator şi dacă acestea nu sunt clar identificate prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin oricare alte mijloace, conform prevederilor art. 32, pct.1, vânzătorul este obligat să trimită cumpărătorului un aviz de expediţie în care să fie specificate mărfurile.

Preview document

Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 1
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 2
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 3
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 4
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 5
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 6
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 7
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 8
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 9
Contracte comerciale - contracul de vânzare-cumpărare - obligațiile vânzătorului în vânzarea internațională de mărfuri - Pagina 10

Conținut arhivă zip

  • Contracte Comerciale - Contracul de Vanzare - Cumparare - Obligatiile Vanzatorului in Vanzarea Internationala de Marfuri.doc

Alții au mai descărcat și

Contractul de vânzare-cumpărare Comercial - Regimul Juridic

INTRODUCERE Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta lucrare cuprinde rezultatele unei cercetări aprofundate a aspectelor de ordin teoretic...

Societățile Comerciale pe Acțiuni în Comerțul Internațional

INTRODUCERE Potrivit doctrinei juridice în domeniu există două categorii de participanţi la raporturile juridice de comerţ internaţional, şi anume...

Obligațiile comerciale

In conceptia Codului Comercial roman,savarsirea de catre o persoana, indiferent daca are sau nu caliatatea de comerciant, a unor fapte de comert...

Reglementarea și Sancționarea Actelor de Concurență Neloială

Concurenţa este un element definitoriu al economiei de piaţă şi reprezintă motorul dezvoltării economico-sociale. În general, prin concurenţă se...

Contractul de vânzare-cumpărare în comerțul internațional

1. Consideratii introductive Contractul de vanzare-cumparare internationala constituie principalul instrument juridic prin care se desfasoara...

Societatea pe acțiuni

I.Societatea pe acțiuni și trăsăturile sale Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai evoluată a societății...

Instrumente de plată în afaceri

1. Notiuni generale Intr-o economie de piata moderna aflata in continua transformare si in care apar, la fiecare moment, milioane de operatiuni si...

Norma juridică

Norma juridica si norma juridica si „regula juridica” în doctrina juridica are acelasi înteles. Literatura franceza, fara sa înlature cuvîntul...

Te-ar putea interesa și

Contractul de vânzare - cumpărare

Contractul de comert international Activitatea de comert exterior privind schimburile sau prestarile de lurcari si servicii se concretizeaza sub...

Obligațiunile și Remediile Juridice ale Vânzătorului în Contractul de Vânzare Internațională de Mărfuri

INTRODUCERE Nici un stat oricât de bogat şi de înzestrat din punct de vedere tehnic ar fi el, nu poate să producă tot ceea ce îi este necesar...

Regimul juridic al asigurărilor în UE

Capitolul I : Aspecte generale privind asigurarile 1. Activitatea de asigurare – partile implicate Activitatea de asigurare desemneaza in...

Răspunderea pentru Nerespectarea Obligațiilor Contractuale Comerciale

Introducere Codul comercial nu cuprinde dispoziţii privind răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor izvorâte din contractele comerciale. În...

Drept Comercial

1.Obligatiile comerciale 1. Consideratii generale In desfasurarea activitatii sale, comerciantul încheie o serie de acte juridice sau savârseste...

Cursuri Drept Vamal și Fiscal

Legislatia fiscala a Uniunii Europene în domeniul impozitelor directe 1. Obiectivele politicii fiscale în UE -înlaturarea obstacolelor în...

Tranzacții Economice Internaționale

1.1. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Înscrierea la acest curs este nu este condiţionată de parcurgerea şi promovarea altor discipline....

Drept Comercial - Suport Curs

Capitolul I NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE DREPTUL COMERCIAL Sectiunea 1. Notiuni generale Dezvoltarea economiei de piata a marcat o noua abordare a...

Ai nevoie de altceva?