Cooperare internațională în materie penală - principiul fundamental - ne(non) bis in idem

I. Introducere

Justiția penală, manifestată prin aplicarea legii penale substanțiale și a celei procesual penale, are ca finalitate pedepsirea celor care au săvârșit infracțiunile deduse judecății și exonerarea de răspundere a celor nevinovați. Între aceste limite conceptuale organele judiciare trebuie ca, prin ordonanțele și hotărârile definitive pe care le pronunță, pe de o parte, să asigure stabilitatea raporturilor juridice, iar pe de altă parte, să garanteze respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale participanților la procesul penal.

Odată cu deschiderea frontierelor, criminalitatea transnațională a dobândit o amploare din ce în ce mai mare, singurul instrument eficient de a răspunde acestui fenomen îl constituie cooperarea judiciară internațională în materie penală. În prezent, criminalitatea organizată sub diversele sale forme a depășit limitele teritoriale ale unui singur stat, manifestându-se de cele mai multe ori pe teritoriul mai multor state sau chiar continente. Acest considerent a făcut ca statele lumii să accepte un efort conjugat în lupta împotriva criminalității, sub toate aspectele sale.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România este obligată să-și perfecționeze propriile structuri de cooperare, iar cadrul legislativ trebuie să corespundă necesităților de apărare a cetățenilor, respectând drepturile și libertățile acestora. În încercarea sa de a-și alinia legislația cu cea europeană, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 302/2004 , care stabilește cadrul juridic în domeniul cooperării internaționale în materie penală. Astfel, s-a realizat o armonizare a cadrului juridic intern în domeniu cu cele mai noi instrumente comunitare în materie și se asigură și o reglementare unitară a diferitelor forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

II. Cooperarea judiciară internațională - generalități

Cooperarea judiciară internațională se definește ca fiind „acea formă de cooperare care vizează activități complexe, prin care guvernele lumii, în scopul reducerii criminalității și creșterii siguranței propriilor cetățeni, acționează împreună, acordându-și ajutor reciproc pentru realizarea unor activități specifice ca: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, trasferul de proceduri în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor, trasferarea persoanelor condamnate, asistență judiciară în materie penală ori alte asemenea forme sau norme stabilite prin legi, tratate, acorduri, conveții sau reciprocitate”.

Cooperarea judiciară în materie penală reprezintă un sistem deschis de principii și reguli a cărui funcționalitate este puternic influențată de conduita a doi actori naționali importanți chemați să pună în executare ordinea juridică internațională astfel creată: legiuitorul național și magistratul.

Cooperarea judiciară în materie penală nu este numai unul din pilonii fundamentali ai Uniunii Europene, ci creează astăzi, chiar și în afara spațiului de libertate, securitate și justiție, contextul unei cunoașteri aprofundate a sistemelor de drept ale statelor implicate. Totodată, ea subliniază faptul că încrederea și deschiderea pe care, în baza principiului cooperării loiale și a obligațiilor asumate la nivelul Uniunii Europene și în plan internațional, statele trebuie să o acorde unele altora, nu sunt întotdeauna manifestate pe deplin.

La nivelul Uniunii Europene s-au creat structuri specializate, atât pentru prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere, cât și pentru identificarea, prinderea și tragerea la raspundere penală a autorilor unor infracțiuni care se sustrăgeau. Simplificarea procedurilor de extrădare, prin introducerea mandatului european de arestare, reprezintă un exemplu elocvent din acest punct de vedere. Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, deziderat declarat și asumat de Uniunea Europeană, nu se poate realiza decât în contextul perfecționării cooperării judiciare în materie penală între statele membre. Astfel, Uniunea Europeană a adoptat o serie de instrumente legislative în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce: mandatul european de arestare, mandatul european de obținere a probelor, inghețarea activelor și a probelor, hotărârile de confiscare, schimbul de informații privind condamnările, decizii privind supravegherea neprivativă de libertate a masurilor premergătoare judecării, recunoașterea reciprocă și executarea condamnărilor, cu și fără privare de libertate.