Etnologia Juridică în Cadrul Științelor Interferențiale Sociale

Etnologia juridică poate fi definită ca acea ramură a etnologiei generale care tratează aspectele juridice ale civilizaţiei şi culturii arhaice şi populare, ca părţi constitutive ale concepţiei despre existenţă şi lume şi ale modurilor de organizare normativă a vieţii; în alte cuvinte, etnologia juridică studiază dreptul cutumiar al socieţăţilor arhaice. Etnologia juridică poate lua naştere din studiul direct sau analogic al unor fenomene etnologice cu ajutorul unor metode şi criterii juridice;sau din înglobarea în categoria juridicului,a unor fenomene calificate drept exclusiv etnologice.

Ceea ce caracterizează etnologia juridică este faptul ca ea tratează drepturile primitive, în sensul de arhaice.

Drepturile primitive se definesc prin mentalitate prelogică, mistică, magică, spre deosebire de drepturile moderne care se caracterizează prin raţionalitate.Însă, fenomenele de drept arhaic nu pot fi considerate ca fiind prea simple sau prea rigide ; ele sunt adesea de o subtilitate deconcertată, iar pentru cei care le scrutează atent apar ca ambigue, susceptibile de o interpretare atât utilitară cât şi mistică.Cu studiul aspectelor juridice ale civilizaţiei şi culturii primitive se ocupă parţial şi alte discipline: geografia juridică, antropologia juridică şi sociologia juridică ; ele se mai numesc şi „ discipline interferenţiale seriale ”.Etnologia juridică urmăreşte să redea izvoarele si formele specificului etnic al civilizaţiei tradiţionale şi culturii populare româneşti. Ca ştiinţă autonomă a căpătat contur ştiinţific abia la sfârşitul primei jumătăţi a sec. al XX-lea.

O regulă sau instituţie juridică este declarată arhaică în momentul în care ea traduce un stadiu de cultură pe care societatea noastră pare sa o fi depăşit de foarte mult timp.Geografia juridică a fost concepută ca o ştiinţă de contact între studiul formelor de relief şi cel al regulilor de drept; cu timpul a devenit o ştiinţă a raporturilor reciproce între ecologie şi legislaţiei; o ştiinţă de filozofare concretă asupra legăturilor dintre modalitătile geografice şi gandirea juridică populară.Unul din scopurile geografiei juridice îl constituie transpunerea obiceiurilor şi tradiţiilor juridice ale unui popor, ale unui grup de popoare înrudite, pentru a încadra în spaţiu un sistem juridic popular sau familii de sisteme juridice populare. René David, unul dintre întemeietorii geografiei juridice (in Geographie juridique - 1966) distinge după metoda cartografică trei mari familii de drepturi:

a)familii de drepturi cutumiare ; ale unor popoare rămase într-un stadiu puţin avansat de civilizaţie şi cultură ; b)familii de drepturi cu caracter mistico-religios ; c)familii de drepturi populare moderne ( familia romano-germanică, familia common-law şi drepturile socialiste).

Acest autor susţine că aria fiecarei familii de drept se modifică în timp şi spaţiu prin adaptabilitate la mediul geografic, şi că diferă de la o latitudine şi longitudine la alta ; de asemenea, ea sufera modificări determinate de gradul de intervenţie materială a omului în peisajul şi structura solului.Antropologia juridică ca ramură specială a antropologiei generale încearcă să redea structura, funcţiunea şi calitatea persoanei general-umane ca factor creator de ordine social-culturală; mai simplu spus, ea cercetează în planul vieţii omului istoricitatea, limitările lui bio-socio-culturale în stabilirea unei ordini umane pe pământ.