Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării

Referat
7.7/10 (3 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 11 în total
Cuvinte : 4505
Mărime: 16.70KB (arhivat)
Publicat de: Victoria Nagy
Puncte necesare: 9

Extras din referat

În antroponomastica româna actuala structura si functiile numelor populare au ajuns la un sistem modern, generalizat a numelui dublu (prenume si nume). În alcatuirea numelor actuale de persoane nu se mai reflecta starea sociala si personalitatea juridica a purtatorului.

Preocuparile cu privire la numele de persoane românesti dateaza de aproape sapte decenii. Ele au aparut odata cu cele privitoare la numele de locuri. Situatia antroponimiei era însa cu totul alta. Elementele ei alcatuitoare, mai exact spus, o parte a lor, trebuiau adunate din tot felul de izvoare.

Sistemul antroponimic românesc seamana, în linii mari, cu al tuturor popoarelor care nu s-au lasat conduse, în conditii social-politice speciale, de criterii mai mult ori mai putin artificiale. Numele gintei din care facea parte cineva era cel din mijloc, comun tuturor membrilor si descendentilor acestora din ginta respectiva. Primul membru al denumirii echivalentul asa zisului „nume mic" de astazi, era strict individual, în sensul ca apartinea unui singur individ din familia lui. Al treilea apartinea familiei si corespundea poreclelor noastra. În ce priveste circulatia lor în viata oarecum publica, importanta aveau numai numele gintii si „poreclele", cu predominarea unuia dintre aceste elemente. Aceasta, judecind dupa modul cum vorbesc filologii clasici când se refera la personalitati literare sau politice romane.

Acest sistem tripartit nu s-a impus în nici una dintre provinciile fostului Imperiu roman, care aveau organizatie sociala straveche, existenta la toate popoarele, deci si la romani înain¬te de reforma amintita, organizatie, care, la început si o buna bucata de vreme dupa aceea se caracteriza printr-o mare simplitate în ce priveste raporturile dintre membrii unei familii. Seful acesteia era tatal, considerat drept factorul cel mai important în continuarea speciei umane. Copiii, nascuti de mama, erau, juridic vorbind, ai tatalui si de aceea, pe lânga numele strict individual, care îi deosebea de fratii lor, purtau si pe al tatalui, adica al familiei, prin care se deosebeau de copiii familiilor învecinate. Acest sistem bipartit reflecta filiatia indivizilor. Când a început influenta lingvistica veche slava, fiu a fost înlocuit prin sinonimul slav sin. Interesant este faptul ca nume cu acest deter¬minant nelatinesc s-au pastrat pâna în zilele noastre.

Sistemul antroponimic în sensul de produs spontan al unei realitati a existat la anumite colectivitati etnice primitive. Îl întâlnim, si acest lucru ne intereseaza în cel mai înalt grad, la geto-daci, stramosii nostri etnici. Faptul s-a constatat cu ajutorul inscriptiilor de tot felul, în primul rând, funerare, care s-au desco¬perit de-a lungul timpului. Marea majoritate a numelor în discutie se conformeaza sistemului roman, dar numai partial, în sensul ca este bipartit, nu tripartit. Mai întâi, conditiile de viata erau în Dacia cu totul diferite de cele de la Roma si, în general, din Italia. În afara de asta, romanii veniti în Dacia, nu erau, nu puteau sa fie, decât cu totul exceptional, patricieni. Mai toti erau militari, functionari, meseriasi, ne¬gustori etc, ale caror nume constau dintr-un praenomen sl un nomen. Destul de des apar nume alcatuite din trei elemente. Aproape reprezinta imitatii ale sistemului patrician roman. Printre numele evident romane (ca origine lingvistica propriu-zisâ) ne întâmpina destule în care al doilea element are forma genitivului, influenta evidenta din partea sistemului daco-getic.

Interesul cel mai mare pentru cercetarea de fata îl prezinta, cum am mai spus, numele autohtone. Si aceasta, pentru ca sistemul lor sta la baza celor românesti, sau, mai precis spus, a continuat sa se aplice de catre români de la început si pâna astazi fara întrerupere. Acest sistem consta din doua elemente, ambele praenomina, întocmai ca Ion Gheorghe, cu deosebirea ca al doilea are forma de genitiv.

Preview document

Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 1
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 2
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 3
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 4
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 5
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 6
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 7
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 8
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 9
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 10
Etnologie juridică - antroponamistica în legea țării - Pagina 11

Conținut arhivă zip

  • Etnologie Juridica - Antroponamistica in Legea Tarii.doc

Alții au mai descărcat și

Aspecte generale privind pluralitatea de infractori

Elaborarea lucrarii de licenta "Aspecte generale privind pluralitatea de infractori" s-a realizat sub indrumarea - tema aleasa prezentand...

Judecata cetelor de bătrâni - etnologie juridică

Judecata cetelor de batrani Comunitatea satului si legislatia ei Este firesc ca intr-o comunitate, oricare ar fi ea, sa existe legaturi strânse...

Concursul de infracțiuni

CONCURSUL DE INFRACTIUNI 1.Consideratii generale privind “concursul de infractiuni” Potrivit teoriei dreptului penal, preluata si consacrata in...

Concursul de Infracțiuni

1. Explicaţii preliminare, Codul penal în vigoare prevede şi reglementează două forme ale pluralităţii de infracţiuni, deci două cazuri în care o...

Uniunea Europeană și drepturile omului

Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane,...

Participația

I. Notiunea, semnele caracteristice Invatatura despre participatie a provocat si continua sa provoace aprinse discutii. Ea este caracterizata cu...

Judecata Cetelor de Bătrâni

Pentru perioada feudală organul de conducere sătească al obştilor ţărăneşti din cele trei ţaări române era denumit „ sfatul satului ” sau „ sfatul...

Acțiunile de Carte Funciară

§ 1. Scurt istoric Începuturile cărţilor funciare (numite în trecut funduare ) se găsesc în toate ţările din Apus încă din secolul XI-XIV d. H....

Ai nevoie de altceva?