Funcționaea relațiilor diplomatice și rolul acestora

INTRODUCERE

Pentru a putea înțelege în ce constau relațiile dipomatice este necesar, pentru început, a defini termenul de „relație”. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române relația reprezintă „legătură între persoane, popoare, state”. Totodată, în terminologia conotativă a cuvântului relație, Dicționarul Explicativ al Limbii Române introduce și o definiție a relațiilor diplomatice ca fiind raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora.

În concepția lui Ion M. Anghel relațiile diplomatice sunt o parte a relațiilor internaționale și „alcătuiesc o categorie specială de raporturi între state, de o calitate superioară și de o importanță deosebită”.

Michael Hardy aprecia că relațiile diplomatice reprezintă „conducerea, prin intermediul organelor reprezentative și prin mijloace pașnice, a relațiilor externe ale unui anumit subiect al dreptului internațional cu oricare alt subiect sau alți subiecți”.

Dicționarul diplomatic (1979) definește astfel relațiile diplomatice raporturi politice cu caracter oficial și de continuitate între state, stabilite pe baza acordului de voință reciproc, prin misiuni diplomatice permanente pe care statele și le trimit în scopul dezvoltării colaborării internaționale și al apărării intereselor fiecărui stat și ale cetățenilor săi pe teritoriul celuilalt stat. Relațiile diplomatice reprezintă forma superioară a legăturilor dintre state; ele contribuie la lărgirea și intensificarea raporturilor bilaterale în toate domeniile de activitate (politic, economic, cultural - științifice, consular etc.).

Evoluția relațiilor diplomatice din ultimele decenii a dus la apariția unor noi raporturi, nu numai între state, ci și între acestea și organizațiile internaționale, realizându-se nu numai prin misiuni permanente, ci și prin misiuni diplomatice ad-hoc (misiuni speciale). Ca urmare a creării acestui nou tip de relații, diplomația cunoaște la ora actuală mai multe forme de mani festare. Diplomația permanentă, care se realizează prin intermediul organizațiilor internaționale. și diplomația ad-hoc (temporară), care se realizează prin misiunile speciale.

CAPITOLUL I - Funcționarea relațiilor diplomatice

În baza Rezoluției Adunării Generale O.N.U. din 7 decembrie 1959, a fost convocată Conferința internațională de la Viena din 1961. Această conferință s-a soldat cu adoptarea la 18 iunie 1961 a “Convenției privind relațiile diplomatice”, care a intrat în vigoare la 24 martie 1964.

Pentru reglementarea celorlalte relații diplomatice, au fost adoptate ulterior încă două convenții, prima adoptată la 16 decembrie 1969, la Viena, “Convenția privind misiunile speciale”, vizează diplomația ad-hoc, iar cea de-a doua, adoptată la 14 martie 1975, tot la Viena, “Convenția privind reprezentarea statelor în relațiile lor cu organizațiile cu caracter universal”, vizează diplomația multilaterală.

Relațiile diplomatice constituie cea mai însemnată formă a relațiilor dintre state și dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerințe ale securității internaționale.

1.1 Stabilirea relațiilor diplomatice

Stabilirea relațiilor diplomatice constituie un act internațional politic și juridic în același timp, pentru stabilirea cărora fiind necesar un acord între cele două state interesate.

Stabilirea relațiilor diplomatice necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- entitățile între care se stabilesc relațiile diplomatice trebuie să aibă personalitate juridică internațională, adică să aibă calitatea de subiect de drept internațional, titular de drepturi și obligații internaționale;

- cele două state sau guvernele celor două state trebuie să se fi recunoscut; recunoașterea statelor și a guvernelor reprezintă punctul de plecare în stabilirea de relații diplomatice și o premisă a relațiilor diplomatice; prin stabilirea de relații diplomatice se declanșează acțiunea prin care statele își recunosc în mod reciproc personalitatea juridică internațională, nu se pot stabili relații diplomatice decât între două state care se recunosc;

- trebuie să existe un acord în acest sens între cele două state; stabilirea de relații diplomatice are loc pe baza consimțământului lor mutual, în temeiul unui acord de voințe între statele implicate în acest proces. (Ion M. Anghel)