Medierea și acuzațiile de violență domestică

Este posibilă medierea în cazul acuzațiilor de violență domestică? Care sunt criteriile folosirii acestui mod de rezolvare a conflictului? Este sistemul legislativ destul de evoluat pentru a rezolva problema violenței domestice? Acestea sunt principalele întrebări la care voi căuta răspunsurile potrivite.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă medierea și la ce se referă acuzațiile de violență domestică, trebuie să cunoaștem definițiile acestora.

În ceea ce privește medierea, aceasta poate fi definită ca o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

Pornind de la această definiție, identificăm mai multe criterii necesare pentru ca medierea să respecte condițiile de fond și formă.

În primul rând, este necesar să existe un conflict. Ce este conflictul? Conflictul reprezintă o opoziție deschisă, o luptă între indivizi, grupuri, clase sociale, părți de comunități, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale sau Presupune existența unor situații în care două sau mai multe persoane sau grupuri manifestă credința că ar avea obiective reciproc incompatibile, iar singura modalitate de a le atinge este reprezentată de utilizarea forței sau amenințări cu forța.

Putem spune că violența domestică este un conflict? Ca să putem preciza acest lucru, trebuie să înțelegem că violența domestică este un fenomen complex, de o importață majoră, care are mai multe forme de manifestare și care este incrimitată de legea penală .

În al doilea rând, se observă necesitatea prezenței unei persoane terțe cu specialiazare de mediator. Poate deveni mediator persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare;

c) are o vechime în muncă de cel puțin 3 ani;

d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activități;

e) se bucură de o bună reputație și nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condițiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul de mediere;

g) a fost autorizată ca mediator, în condițiile prezentei legi.

În al treilea rând, mediatorul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții pentru a putea solutiona conflictul. Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.

Revenind la înțelegea acuzațiilor de violență domestică, trebuie să conștientizăm că există o multitudine de forme în care se manifestă violența domestică. Printre cele mai frecvente forme de agresiune se numără violența fizică, violența psihologică, violența sexuală, violența socială și violența economică.

Violența fizică, o componentă a violenței domestice, cuprinde atingeri sau contacte fizice dureroase orientate către victimă și pot varia de la zgârieturi și echimoze până la vănătăi grave ale țesuturilor, danturii, membrelor, care pot provoca handicapuri permanente sau chiar moartea.

Violența psihologică, aproape întotdeauna se asociază violenței fizice. Aceasta poate să fie mentală, emoțională sau psihică și constă în ironii, cuvinte și gesturi răutăcioase, ignorare, aroganță, umilire, gelozie, invidie, amenințări, blamare, izolare, inducerea culpabilității, dependență, etichetare indezirabilă, manipulare.

Violența sexuală este o activitate sexuală neacceptată, ce include ironii, glume cu aluzii sexuale, comentarii neplăcute, exhibitionism, apeluri telefonice ofensatoare, propuneri sexuale nedorite, atingeri nedorite, activitate sexuală prin constrângere, viol sau incest.

Violența socială poate fi orice formă de violență psihologică pasivă, care constă în controlarea victimei, izolarea sau reținerea unei persoane împotriva voinței sale, supravegherea constantă, amenințări, intimidări, șantaj, controlul constant al oricărui tip de comunicare cu alte personae, interzicerea comunicării sau contactul cu alte persoane, inclusiv membri ai familiei.

Violența economică constă în controlul și restricțiile financiare, interdicția anumitor posture sau tipuri de muncă, interdicția de a face cursuri de specializare sau de a urma diferite forme de școlarizare, distrugere intenționată a proprietății, privarea de bunuri sau de haine, privarea de alimente sau de îngrijiri medicale, formarea unei dependențe financiare față de agresor.