Extras din referat

Norma juridică şi „regula juridică” în doctrina juridică are acelaşi înţeles. Literatura franceză, fără să înlăture cuvîntul „normă” l-a consacrat pe cel de „regulă”. Din contră în doctrina română este consacrată denumirea de „normă juridică”.

Norma de drept este elementul primar al oricărui sistem de drept. Normele se grupează în instituţii de drept, instituţiile în ramuri, ramurile în părţi ale sistemului, iar părţile în sisteme.

În concepţia lui J. Masguelin, „potrivit cu definiţia cea mai generală şi cea mai obiectivă, regulă de drept este orice punct investit cu forţa obligatorie şi care are ca obiect de a crea drepturi şi, corelativ, obligaţii, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa şi destinatorii săi”.

Regulile de drept nu iau naştere decît cu condiţia că oamenii să formeze un grup pe „baza unei societăţi veritabile care implică scop social specific, organizare şi ierarhie, explică Jean Dabin.

În viziunea lui Ion Dogaru, „norma juridică este o regulă de conduită generală, impresională şi obligatorie care exprimă voinţa electoratului înfăţişat de organul legislativ, regulă al cărei scop este de a asigura ordinea socială şi care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere”.

După părerea lui Dumitru Baltag „ norma juridică ca element constructiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie prin forţa corectivă a statului”.

Norma juridică este o regulă de conduită cu caracter general şi obligatoriu, elaborată sau recunoscută de puterea de stat în scopul asigurării ordinii sociale,ce poate fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului.

Orice activitate socială se desfăşoară pe baza unor reguli.Necesitatea acestora se impune în relaţiile interumane datorită faptului că la realizarea unei activităţi participă mai multe categorii de persoane, diferite ca sex,vârstă, profesie,fiecare dintre acestea având roluri diferite în buna reuşită a acţiunii respective.

Scopul normei juridice îl reprezintă asigurarea convieţuirii sociale prin disciplinarea(orientarea) comportamentului oamenilor şi instituţiilor în direcţia promovării şi întăririi relaţiilor sociale în conformitate cu valorile statornicite în societate.

Norma de drept este elementul primar al oricărui sistem de drept.Ultima’cărămidă’ din care este alcătuit un edificiu juridic este regula de drept.Pe baza ei se alcătuieşte întregul labirint juridic.Prin studiul normei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.

Norma juridică este celula de bază a dreptului,este sistemul juridic elementar.Dreptul nu poate exista şi nici nu poate fi explicat în afara realităţii sale normative. Norma juridică este un etalon,un model de comportament,un program.

Normele juridice sunt mijlocul de realizare a idealului de justiţie.În general,cuvântul normă este echivalent cu cel de regulă.În aproape toate dicţionarele definiţia normei este facută prin referire la regula de conduită.

Pentru a înţelege ce este regula de drept este necesar a se cunoaşte scopul pe care-l urmăreşte. Acest scop este de a permite viaţa în societate. Deoarece oamenii trăiesc unii lângă alţii ei au nevoie de reguli,de conduită.Starea de anarhie este imposibilă pentru viaţă.

Din analiza atentă a acestor definiţii putem degaja următoarele idei:

a) normele juridice sînt stabilite sau autorizate de către organele competente ale statului.

b) norma juridică are un caracter general.

c) norma de drept are menirea de a reglementa o relaţie apare, singulară, ci nu un tip de relaţii.

d) norma de drept este prevăzută să reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relaţii, legătură la care participanţii rezidă în drepturi şi îndatorii reciproce.

e) un incendiu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin constrâgerea de stat.

Desprinderea trasăturilor normei va pune mai mult în evidenţă conţinutul normei juridice.Pentru a înţelege trăsăturile normei juridice şi structura sa este necesar să plecăm de la premisa că norma de drept conţine ce trebuie să îndeplinească un subiect, ceea ce este el îndreptăţit să facă sau ceea ce i se recomandă sau este stimulat să îndeplinească.