Norma juridică

1. CE ESTE DREPTUL?

Dreptul este o ordine a conduitei umane.

O „ordine” este un sistem de reguli.

Dreptul nu este, așa cum se spune uneori, o regulă. Este un set de reguli care au genul de unitate pe care îl înțelegem printr-un sistem. Este imposibil să înțelegem natura dreptului dacă ne limităm atenția la o singură regulă izolată. Relațiile care leagă între ele regulile particulare ale unei ordini juridice sunt, de asemenea, esențiale pentru natura dreptului. Numai pe baza unei înțelegeri clare a acelor raporturi care constituie ordinea juridică și natura dreptului pot fi pe deplin înțelese .

Pentru Imanuel Kant conceptul de Drept(Recht), în măsura în care este legat de o obligație corelativă , are de-a face, în primul rând, cu relația exterioară, practică, dintre două persoane, în măsura în care acțiunile lor , ca fapte, pot avea influență (directă sau indirectă) una asupra celeilate. În al doilea rând, nu are în vedere relația dintre conduita cuiva și simpla dorință (deci și simpla nevoie) a altei persoane, ca în acțiunile de binefacere sau insensibilitate, ci o relație cu conduita celuilalt. În al treilea rând, în această relație de conduite corelative ține cont deloc de obiectul sau scopul final al conduitei, nu se întreabă, de exemplu, dacă cineva care cumpără bunuri de la mine pentru uz propriu comercial va câștiga sau nu prin tranzacție. Tot ce este în discuție este forma coduitelor corelative, în măsura în care conduita unei persoane este liberă și dacă acțiunea liberă a unuia poate fi unită cu libertatea celuilalt în conformitate cu o lege universală.

Dreptul este, deci, suma condițiilor în care conduita cuiva poate fi unită cu conduita altuia în conformitate cu o lege universală a libertății .

Putem observa din cele mentionate mai sus că pentru filosoful Imanuel Kant Dreptul este sinonim cu dreptul subiectiv și, de asemenea, este în strânsă legătură cu ideea de libertate.

2. DREPTUL ȘI NORMA JURIDICĂ

Relația A ii datorează lui B o sumă de bani. între A și B s-a stabilit o relație, pe care o numim juridică, și observăm, că A trebuie să restituie lui B acea sumă de bani. De ce trebuie? Pentru că există o normă de drept, care cuprinde această idee; ori de câte ori cineva se împrumută, trebuie să restituie suma de bani, pe care a împrumutat-o.

Iată o realitate uridică. întrebarea este: prin ce se deosebește ea de alte realități?

Ne aflăm în fața unei norme de drept, unei reguli de conduită, unei reguli de activitate.

Se arată printr-un precept ce trebuie să facă A față de B, o persoană față de altă persoană

Regula de activitate poate să fie însă de mai multe feluri,

Toate regulile de activitate sunt, într-un sens foarte larg, norme care se numesc norme practice. Normă de activitate este astfel și orice normă tehnică.

lată, de pildă, un inginer care construiește un pod. Dacă vrea ca podul să îndeplinească condițiile necesare de soliditate, pe care le dorește, trebuie să lucreze întrun anumit fel, după anume norme.

Medicul, dacă vrea să ajungă la anumite rezultate asupra pacientului său, trebuie să întrebuințeze anumite metode, să se supună tot la anumite norme, să îngrijească pe bolnav într-un anume fel.

Normele de drept se deosebesc însă profund de normele tehnice de felul acesta. Când inginerul constuiește un pod, el nu e obligat să o facă. El în mod ipotetic scopul înainte, fără nici o necesitate rațională. Numai dacă vrea să ajungă la această realizare, atunci trebuie să se supună unor anumite norme.

În drept nu e așa. Când zicem ' A trebu e să restituie lui B suma pc care a împrumutat-o, realizarea normei depinde în fapt, ce e drept, de voința lui, pentru în fapt,ecl ar putea să refuze să restituie sau ar putea să fie constrâns numai prin autoritatea publică. Dar înțelegem că A are o obligație și B are un drept. A este obligat să restituie și dacă nu a restituit zicem, că a făcut o nedreptate. Ideea aceasta de obligație cuiva cu corelativul său, ideea de drept a cuiva, nu se regăsește în celelalte norme practice;

Normele de drept cuprind astfel în mod esențial ideea de drept și obligație. Sun obligat să restitui creditorului meu ceea ce am împrumutat, sunt obligat să respect viața și libertatea celorlalți. Nu atâmă de bunul meu plac să vreau să ucid pe altul Evident că în fapt pot ucide, dar atunci am călcat o obligație Acesta e un element cu totul nou, specific realității juridice, element pe care l-am înțeles cu rațiunea.