Pluralismul politic

În orice societate, dreptul este pus în aplicare în conformitate cu anumite principii generale, cele care reprezintă nevoile obiective, fiind regăsite în conținuturile normelor juridice. Principiile dreptului sunt definite ca fiind „idei fundamentale pentru conținutul tuturor normelor juridice, călăuzitoare sau directoare, care justifică întregul sistem de drept dintr-o țară, orientând reglementările juridice și aplicarea dreptului respectiv” . Principiile dreptului pot fi considerate ca având forța unor norme juridice superioare.

Dreptul român contemporan este aplicat în temeiul mai multor principii, printre care se numără pluralismul politic, principiu ce asigură și buna funcționare a statului de drept. În societatea modernă, odată cu dezvoltarea ideii de reprezentativitate în viața publică s-a dezvoltat un proces de apariție și dezvoltare a partidelor politice. De-a lungul anilor se oberva un progres spectaculos al partidelor, la început acestea reprezentând grupuri, clase sau ideologii și ajungând până la considerentul că ele întruchipează statul, națiunea.

„Astăzi, mai mult ca oricând, partidele politice își merita caracterizările de motor al vieții politice, motiv al imbătrânirii clasicei teorii a separației puterilor, rău necesar etc. Iar legistlațiile contemporane care privesc structurile constituțional - politice merg cu reglementările privind partidele până la detalii.” . Astfel, noțiunile și reglementările generale privind partidele politice sunt prezente în constituții. Constituția României cuprinde reglementari despre prularismul politic și formațiunile politice, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării.

Conform art. 8 din Constituție, pluralismul politic este necesar pentru asigurarea unei democrații constituționale (alin. 1). Pe de alta parte, toate formațiunile politice sunt obligate să își desfășoare activitatea conform legilor în vigoare, respectând principiile democrației, suveranitatea națională, integritatea teritorială și ordinea de drept. Astfel, existând un asemenea principiu general în statul de drept, cetățenii își vor putea defini și exercita voința politică după diferite criterii (alin. 2).

Consituția României evocă acest principiu și în art. 1. Astfel, pluralismul politic, alături de demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, dreptatea și libera dezvoltare a personalității umane sunt valori supreme, specifice poporului român și nu în ultimul rând conforme cu idealurile revoluției din decembire 1989.

În concordanță cu acest principiu este art. 40 din Consituție, care prevede urmatoarele, privind dreptul la asociere:

- alin. 1 - „Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere”

- alin. 2 - „Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconsituționale”

- alin. 3 - ”Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membri activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organica ”

- alin. 4 - „Asociațiile cu caracter secret sunt interzise”

Membri ai partidelor politice pot fi doar cetățenii care potrivit Constituției au drept de vot (legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 6). Astfel, nu pot face parte din partidele politice străinii și apatrizii , precum și cetățenii care nu au drept de vot. Pe de alta parte, conform art. 8, alin. 1 din legea nr. 14/2003, un cetățean român nu va putea face parte din două sau mai multe formațiuni politice, iar conform alin. 2 din același aricol, nicio persoană nu poate fi constrânsa să ia parte dintr-un partid politic.

Noțiunea de partid politic

Definirea partidului politic începe cu menționarea că acesta este o asociație. Astfel, acesta reprezintă în primul rând dreptul cetățenilor români la libera asociere, ca manifestare libera a voinței acestora de a crea un partid. Dacă până acum partidele au putut fi încadrate în marea mulțime a asociațiilor, scopurile acestora le diferențiază categoric.

În doctrină, obiectivele partidelor sunt prezentate ca fiind „promovarea prin eforturile comune ale membrilor a interesului național pe baza unui oarecare principiu particular asupra căruia ei sunt de acord - realizarea unui program politic; urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi și exercițiului puterii; contribuția la exprimarea sufragiului , propunând programe și prezentând candidații în alegeri.” Totuși, cel mai cuprinzător scop al partidelor politice poate fi considerat cel prin care acestea, prin existența lor, se asigura că cetățenii își pot exprima voința politică. Având fundamente și scopuri ce țin de o anumită ideologie, filosofie, baza teoretică, formațiunile politice doresc să atragă simpatizanți și să îi facă să recepteze fundamentele lor teoretice. În concluzie, viața partidelor politice nu va depinde doar de numărul mebrilor asociați, ci și de cetățeni, care preferând anumite platforme și ideologii le vor sprijini. De aici rezultă nevoie partidelor de a-și forma o baza electorală solidă și numeroasă care să permită propulsarea membrilor formațiunii în funcțiile de reprezentare, în special în Parlament.

Prin definirea partidului politic nu se poate face abstracție de anumite coordonate juridice care privesc scopurile și activitatea acestuia. În funcție de aceste coordonate precizate de legi, se va stabili constituționalitatea partidului politic. Ca urmare, formațiunile politice care prin platformele lor încearca în a atenta la distrugerea unor valori și principii specifice statului de drept, vor fi declarate nelegale.