Politica de clemență

Libera concurență este un element-cheie al unei economii de piață deschise. Aceasta stimulează performanțele economice și oferă consumatorilor o paletă mai largă de produse și servicii de mai bună calitate la prețuri mai competitive. Politica Uniunii Europene în domeniul concurenței este menită să asigure că nu există distorsiuni ale concurenței pe piața internă, prin aplicarea unor norme similare tuturor societăților care își desfășoară activitatea pe această piață.

Concurența este reprezentată de relațiile dintre toți cei care acționează pe aceeași piață pentru realizarea propriilor interese în condițiile de libertate economică; ea este o realitate, o luptă dusă cu mijloace economice (cantitate, calitate, preț) și extraeconomice (spionaj industrial, acțiuni de sabotaj, politici de dumping), o confruntare dintre agenții economici în vederea realizării unor condiții mai bune de producție, desfacere, de efectuare a operațiunilor bănești sau a altor activități economice, pentru obținerea de cât mai multe avantaje.

În teoria economică, există mai multe tipologii de concurență și anume:

- perfectă și imperfectă (monopolul, oligopolul, concurența monopolistică);

- directă (atunci când actorii pieței aflați în competiție se adresează aceleiași nevoi, cu produse similare sau identice);

- indirectă (atunci când se oferă bunuri diferite pentru satisfacerea acelorași nevoi);

- loială/ corectă (când sunt utilizate corect instrumentele luptei de concurență);

- neloială (când sunt utilizate mijloace incorecte pentru acapararea pieței) .

În timp, concurența a dobândit statutul de cel mai important principiu organizațional al economiei de piață. În acest rol se poate încadra doar concurența perfectă, pe care o definim ca fiind mediu în care mai multe întreprinderi mai mici concurează, oferind un singur produs și nici una dintre aceasta nu poate influența prețurile și condițiile de comercializare. Concurența imperfectă (monopolul, oligopolul) apare, din această perspectivă, ca o barieră în calea accesului pe piață. Putem concluziona astfel: concurența perfectă ordonează folosirea optimă a resurselor, în timp ce concurența imperfectă este generatorul ineficienței

În cadrul teoriei economice liberale, politica de concurență urmărește să realizeze piețe cu o concurență perfectă și să prevină formarea monopolurilor și oligopolurilor care își impun prețurile în detrimentul consumatorilor . Politica în domeniul concurenței interzice practici cum ar fi: acordarea de ajutoare publice care creează distorsiuni în relațiile de concurență între agenții economici; stabilirea prețurilor prin înțelegeri prealabile între producători și furnizori; crearea de carteluri care să-și împartă piața; abuzul de poziție dominantă pe piață; realizarea de fuziuni care distorsionează libera concurență .

Politica de clemență a apărut relativ târziu pe eșichierul economico-financiar și reprezintă un nou principiu din cadrul politicilor de concurență, care sunt centrate spre descoperirea și anihilarea practicilor anticoncurențiale. Programele de clemență au apărut pentru prima dată în SUA și ulterior au fost adoptate în numeroase sisteme de drept, inclusiv în sistemul nostru de drept. Ele au fost concepute pentru a destructura cele mai nocive alianțe secrete, carteluri hardcore și vizează instabilitatea structurală. Membrii unui astfel de cartel au posibilitatea să devieze de la strategia comună, prin scăderea prețului produselor, prin mărirea cantității acestora sau în orice alt mod care i-ar permite să câștige mai mult decât profitul de cartel. O asemenea conduită este însă deosebit de riscantă în ipoteza în care este detectată de parteneri, mai cu seamă când întreprinderile implicate în jocul anticoncurențial sunt puternice iar cartelul este dotat cu așa-zisele „legi interne” stricte. Măsurile de retorsiune pot să-i fie fatale întreprinderii infidele și, în plus, pot atrage atenția autorităților de concurență și conduce la aplicarea sancțiunilor legale .

Exact în acel moment dramatic din viața unei alianțe intervin programele de clemență cu rolul lor ambivalent: armă imbatabilă care mărește vulnerabilitatea cartelurilor și-l poate destructura chiar și pe cel mai compact dintre ele, dar și soluție gratuită de ieșire din cartel, însă numai pentru primul „jucător” care-i livrează autorităților pe toți ceilalți. Calificate metaforic ca „politique de la carotte et du bâton”, din punct de vedere tehnic sistemele de clemență în vigoare în diferite legislații se prezintă ca veritabile regulamente de organizare a unor curse contra cronometru, în cadrul cărora foștii parteneri de cartel se întrec pentru a transmite organelor de poliție a pieței cele mai pertinente informații cu privire tocmai la comportamentele anticoncurențiale la care au participat .