Relația stat-drept

Statul si Dreptul

a) Definiţia dreptului

În definirea dreptului se confruntă nu numai opiniile strict juridice, ci şi cele din domeniile cunoaşterii filozofice, sociologice, istorice, economice, axiologice, antropologice, etice.

Varietatea definiţiilor dreptului este determinată îndeosebi de poziţia pe care se situează cel care o formulează, de domeniul cunoaşterii căruia îi aparţine. Totodată, diversitatea definiţiilor mai este conturată şi de poziţia ideologică sau doctrinară, de curentul istoric pe care-l reprezintă teoreticianul, fapt ce se reflectă în accentul pus pe unul sau altul dintre elementele ce intră în sfera definiţiei.

Se discută astfel despre drept ca un ansamblu de norme ce reglementează relaţiile sociale, ca rezultat a unei convenţii (contract) prin care suveranitatea nelimitată are legitimitate în dreptul individual (natural) delegat de fiecare individ, ca instrument de represiune a statului; ansamblul prescripţiilor investite la nevoie cu forţa de constrângere a statului etc.

În modernism şi postmodernism, se disting trei orientări principale:

a.1. Orientarea filozofică;

a.2. Orientarea sociologică;

a.3. Orientarea formal-normativistă;

a.1.In orientarea Filozofică : cu titlu de exemplu

Immanuel Kant : "Dreptul este „totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturora, în conformitate cu o lege universală a libertăţii";

Mircea Djuvara (tot pe optica lui Kant şi a succesorilor) - Dreptul- "norma necondiţionată de conduita raţională referitoare la faptele externe (exterioare) ale persoanelor în contact cu alte persoane";

Eugeniu Speranţia - Dreptul - "un sistem de norme sociale destinate ca printr-un maximum de justiţie realizabilă să se asigure un maximum de sociabilitate într-un grup social determinat";

Karl Marx- Dreptul - "voinţa clasei dominante ridicată la rangul de lege"; sau, dreptul comunist: "voinţa maselor ridicată la rangul de lege" (inspiraţie din Feuerbach);

Hayek- deşi nu este preocupat de o definire a dreptului, vorbind despre supremaţia dreptului- ca principiu ce caracterizează un stat liber, înţelege prin drept sistemul de "reguli fixate şi anunţate în prealabil, prin care se limitează arbitrariul în aplicarea forţei coercitive a statului";

J. Rawls - "dreptatea reclamă o libertate egală iar dreptul este măsura acestei libertăţi" etc.

a.2. În orientarea formal-normativistă:

Jean Louis Bergel- Dreptul: "ansamblul regulilor de conduită, într-o societate, mai mult sau mai puţin organizată, care reglementează raporturile sociale şi a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin constrângere publică";

André Hauriou- Dreptul: "un ansamblu de precepte de conduită stabilite în formă de reguli obligatorii şi destinate a face să domnească între oameni, trăind în societate, ordinea şi justiţia".

Gaston Jéze- "Dreptul unei ţări este ansamblul regulilor judecate ca bune sau rele, faste sau nefaste, care la un moment dat sunt aplicate efectiv de către practicieni sau tribunale".

a.3. În orientarea sociologică:

Juristul francez Léon Duquit: "linia de conduită care se impune indivizilor în societate, respectarea căreia fiind considerată la un moment dat de către societate ca o garanţie a interesului comun şi a cărei violare antrenează o reacţie colectivă împotriva autorului acestei violări";

Jean Dabin - Dreptul poate fi definit ca "ansamblul regulilor de conduită edictate sau cel puţin primite şi consacrate de societatea civilă, sub acţiunea constrângerii publice, urmărind să realizeze în raporturile dintre membrii unui grup, o anumită ordine care postulează scopul societăţii civile, precum şi menţinerea societăţii ca instrument în slujba acestui scop".