Statutul bănuitului în procesul penal

INTRODUCERE

Statutul bănuitului, în formula expusă actualmente în legea procesual - penală a Republicii Moldova, nu este suficient de explicit (art.63 CPP). Respectiv, în condițiile în care formula actuală nu este destul de clară, având o dependență de emiterea în mod obligatoriu a unui act procedural, care ,,de iure” dă naștere acestui statut se creează o incertitudine asupra temeiurilor de stingere a acestuia. Prin urmare, aceasta poate avea un impact negativ asupra drepturilor și libertăților persoanei pe măsura în care apariția și stingerea statutului de bănuit depinde de voința „observatorului obiectiv”, părerea căruia nu întotdeauna poate fi raportată la situația de fapt existentă.

Bănuitul, ca entitate procesuală în legislația Republicii Moldova, reprezintă o stare de fapt și de drept a unei persoane în raport cu statul și agenții săi, care generează diferite repercusiuni asupra drepturilor și libertăților sale fundamentale. Momentul apariției acestei calități procesuale ține de aprecierea ,,observatorului obiectiv”, în persoana exponentului organului de urmărire penală, realizată prin prisma prevederilor art.6 pct.(43 ) Cod de procedură penală al Republicii Moldova (în continuare CPP), care statuează conceptul de ,,Bănuiala rezonabilă”.

Printre problemele de drept, care necesită o studiere științifică mai profundă, o mare importanță reprezintă întrebările, legate de participare în procesul penal a persoanelor, bănuite de săvîrșirea infracțiunii. Această importanță se explică prin aceea, că concepția, statutul procesual al bănuitului și atragerea lui la cercetarea cazului concret sunt stabilite de lege nu în măsura deplină, iar în literatura juridică cu privire la aceasta există diferite păreri.

Lipsa imaginilor concrete referitoare la regimul de drept a participării bănuitului în procesul penal duce la aceea, că la efectuarea urmăririi penale deseori se comit greșeli, se lezează drepturile și interesele legitime a persoanelor, scade eficacitatea luptei cu infracționalismul. De aceea este foarte important de evidențiat condițiile și ordinea apariției în proces a bănuitului, de marcat astfel de laturi de participare a lui în cercetarea cauzei penale, care în modul cel favorabil ar contribui la rezolvarea problemelor procedurii judiciare.

Scopul principal al tezei constă în studierea complexă și sistematică a aspectelor teoretice, practice și legislative, apariția și dezvoltarea concepției bănuitului în procedura judiciară penală, literatura științifică și în concordanță cu activitatea practică a organelor de drept cu privire la aplicarea normelor de drept actuale în legătură cu participantul dat la proces.

Structura tezei este determinată de scopurile, sarcinile și obiectul cercetării, de cercul problemelor abordate, nivelul și gradul de studiere a bănuiților în jurisprudență.

Teza constă din introducere, 3 capitole, concluzie și bibliografie selectivă.

I. CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND BĂNUITUL ÎN PROCESUL PENAL

1.1. Reliefarea noțiunii de bănuit

Ultimul act normativ de bază, cu care și-a început drumul său reforma judiciară și organizarea judecătorească a fost Bazele legislative ale U.R.S.S. și ale republicilor unionale despre organizarea judecătorească, introduse în aplicare de la 1 decembrie 19891. Articolul 14 din Bazele legislative despre organizarea judiciară conținea dispoziții care asigurau bănuitului, învinuitului și inculpatului dreptul la apărare, cît și formularea prezumției nevinovăției. Această normă cuprindea:

1. “Bănuitul, învinuitul și inculpatul au dreptul la apărare. Acest drept le este asigurat prin participarea apărătorului din momentul reținerii, arestării sau înaintarea învinuirii.

2. Învinuitul se consideră nevinovat, pînă cînd vinovăția sa nu va fi dovedită în ordinea prevăzută de lege și constatată prin sentința judecătorească intrată în vigoare”.

Se consideră, că noile sarcini ale procedurii penale ale Republicii Moldova vor fi formulate în baza reglementărilor pozitive în țările C.S.I.

Statutul procesual al unui asemenea participant în procesul penal, ca bănuitul, constituie problema de o importanță practică majoră, abordînd interesele persoanei, cetățeanului. După clasificarea general acceptabilă, bănuitul ca subiect al procesului penal aderă la grupul de persoane, interesele cărora sunt abordate în procedură. Tot aici sunt incluși învinuitul, partea vătămată, partea civilă și civilmente responsabilă8.