Arhitectură sustenabilă

”Insula de foc” – este un fenomen tot mai des întâlnit în zonele urbane, unul care se înrăutățește accelerat. Deși sunt câteva cauze posibile pentru aceasta, mulțe materiale artificiale de acoperire a suprafeței și de reducerea fluxului de căldură latentă, (cauzat

de creșterea de stocare termică și scăderea capacității de reținere a apei), sunt

considerate a fi cauzele majore.

Pentru construirea unui oraș durabil, recuperarea verde-ului, cum ar fi terenurile agricole și pădurile și crearea unui mediu confortabil reprezintă factorii cei mai importanți. Diferit în gândire față de deceniile trecute, pe când arhitectura cerea sacrificii de mediu, în acest secol, cel al mediului, o nouă proiectare de arhitectură poate diminua din sarcină asupra mediului, folosind energie naturală sustenabilă.

Proiectare bio-climatică, arhitectura de mediu, regenerare urbană, ecologie, tehnologie, construirea - renovarea ... concepte care sunt acum parte importantă din vocabularul secolului XXI. Vocabularele globale pot fi găsite de la case vernaculare la dezvoltări urbane de mari dimensiuni.

Diversele practici teoretice cât și aplicate, sunt prezentate într-un format editorial, care își are ca target răspândirea cunoștințelor dobândite pe parcursul studiilor de specialitate efectuate din întreaga lume și în special în Japonia, care în momentul apariției revistei era țara gazdă a sesiunilor de comunicări – ediția pentru studenți, 2005.

Așa cum probabil se și subînțelege, diversele tehnici de implementare sustenabilă sunt dezvăluite printr-un număr cuprinzător de proiecte, unele datând chiar din perioada anilor 1960, și sunt explicate țelurile principale către care s-au acordat atenții deosebite pe parcursul proiectării.

Întreaga revista reprezintă defapt o enumerare a 22 de proiecte inițiate pe teritoriul Japoniei, și pentru o mai bină comunicare s-au selectat și 32 de lucrări internaționale, din 17 țări.

De menționat este faptul că, această practică, sau latură a arhitecturii este deja un capitol complet independet, este un profil cu multe cursuri teoretice și lucrări practice de arhitectură care se axează pe găsirea soluțiilor de susteinabilitate, după un prealabil calcul de necesități și pierderi. Întregul sistem de învățământ în acest domeniu este bine gândit, având o evolușie piramidală pe parcusul anilor de specialitate, nivelul de dificultate în cerințele proiectului fiind mărit odată cu promovarea semestrelor curente.

Nu trebuie uitat faptul că această nouă specialitate – defapt aceeași specilalitate doar că se concentrează mai mult pe efectul inserției în sit cu o atenție sporită acordată mediului înconjurător, este studiată ceva mai serios în tările dezvoltate și că asemenea practici în arhitectură aduc cu ele și o serie de costuri ridicate pentru implementare, dar cu un efect garantat de reducere al costurilor pe consumabile, deci exista un echilibru, și acest echilibru este luat în serios ca o soluție viabilă de tot mai mulți proiectanți. Să nu uităm și de faptul că cerințele de reducere a poluării prin resursele standard se înăspresc, obligând consumatorul să treacă pe mijloace alternative de energie (cel puțin așa se va ajunge în cîțiva ani buni).

Acestea sunt mijloacele căutate de oamenii care se uită spre viitor, și din ce se observă în acest număr studențesc, japonezii au un ochi mai delicat pentru rezolvări arhitecturale, caută forme mai subtile, și întreg spațiul se naște din analize atente și aprecieri filozofice. Spre deosebire restul globului, acest subiect de susteinabilitate este privit (sau poate exagerez eu) mult mai tehnic, fără să se simtă cu adevărat o adevărată atingere al unui maestru, măcar într-un colț al construcției. Întregul proiect ca rezultat, reprezintă o sumă a rezolvărilor funcționale și al cerințelor energetice închise în materiale ”reci”.

Ca urmare a parcurgerii acestui număr, fac o scurtă prezentare de proiecte din Japonia, cît și din tările opuse.

Muzeul Ando HIROSHIGE

2000

Kengo Kuma & Asociații

Construcție de un singur nivel, riglată de șipci și zăbrele din lemn, se integrează perfect în habitatul natural. Lumina în muzeu se dispersează continuu diferit, depinzând de timpul zilei. Riglele reprezintă o soluție de tamponare a razelor de lumina direct către panourile metalice eficiente în condiționarea aerului interior.

Casa Memorială Morihana

1962

Kiyoshi SEIKE

Așa cum se vede și în poza de mai jos, ”verdețurile” ce acoperă clădirea, rețin creșterea temperaturii acumulată de suprafețe, și produc un microclimat confortabil chiar și în zile de caniculă.