Cauze și Efecte ale Diferitelor Forme de Poluare ale Secolului XXI

Principalele fenomene ale poluării aerului

Ploaia acidă

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili sau a combostibilului motoarelor în procesele de ardere, unde are loc o reacţie chimică în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf şi alte elemente chimice din substanţa care este arsă.

Noii compuşi formaţi sunt gaze de oxizi ai azotului, sulfului care ajung în atmosferă de la mai multe surse, iar în stare uscată se compune cu hidrogenul dând naştere la particule uscate şi gaze care pot atinge solul fără ajutorul apei, iar prezenţa umidităţii ridicte face sa se combine cu apa dând naştere ploii acide.

Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub numele de depunere acidă.

Efecte asupra vegetaţiei

- încetineşte creşterea plantelor, dar mai ales a copacilor.

- atacă copacii intr-un mod mai aparte prin producerea unor găuri în

depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii.

Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac îşi pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză

- Odată slăbiţi, copacii sunt mai vulnerabili la alţi posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă.

Efecte asupra construcţiilor

Ploaia acidă şi depunerile de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri obţinute din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în oraşele cu clădiri istorice, tragică. Atât Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât şi Taj Mahal-ul din Agra, India se deteriorează datorită ploii acide.

Smogul

- Smogul reprezintă un amestec de poluanţi diferiţi în condiţiile unei

atmosfere umede, poluanţii ce pot fi: fumul (provine frecvent din arderea incompletă sau diferite reacţii chimice), dioxidul de sulf, hidrocarburi nearse de la vehiculele cu motor şi dioxidul de azot.

- Particulele constitutive sunt în general mai mici de 2 micrometri în

diametru, iar particule solide din fum pot fi: siliciu, aluminiu, acizi, baze şi compuşi organici, ca de exemplu, fenolii.

- Are efect negativ asupra aparatului respirator, acţiune iritantă asupra

ochilor, provoacă dureri de cap. La plante provoacă arsuri şi leziuni asupra frunzelor, stagnează formarea clorofilei.

- Smogul fotochimic este favorizat de prezenţa oxizilor de azot sub

influenţa radiaţiei ultraviolete (UV), producând o serie de reacţii secundare şi terţiare din care ia naştere ozonul.

- Smogul fotochimic tinde să fie foarte intens înainte de amiază, când

intensitatea luminoasă este ridicată, ceea ce-l diferenţiază de smogul clasic, care este mai intens dimineaţa devreme pentru ca apoi să fie dispersat de radiaţiile solare.

Diminuarea stratului de ozon

- Stratul de ozon (O3) situat în stratosfera (15-39 km) constituie filtrul

natural care absoarbe radiaţiile solare ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

- Ciclul normal al ozonului este perturbat de compuşi pe bază de

clorofluorcarboni, numiţi şi freoni. Ei sunt folosiţi ca solvenţi, în refrigerare, deodorante etc. ca tetraclorură de carbon (CFC-11, CFC13) şi metilcloroformul (CFC-12), substanţe inerte în atmosfera joasă, care în stratosfera însă, datorită radiaţiilor ultraviolete, se descompun şi degajă clor, acesta devenind catalizatorul distrugerii ozonului.