Contribuția organismelor la functionarea ecosistemului

INTRODUCERE

Ecologia se ocupă cu studiul interacțiunilor dintre organismele vii și mediul lor fizic. Ecologia este definită acum ca studiul ecosistemelor. [1,3,4]

Termenul de ecologie provine din limba greacă unde ⹂oekos” reprezintă „casa” iar ⹂logos” reprezintă „studiu.” A fost inventat în anul 1869 de biologul german Ernst Haeckel. [1,4]

Termenul de ecosistem a fost propus de A.C. Tansley în 1935, unde „eco” reprezintă mediul și „sistemul” denotă un complex interacționant, interdependent, integrat. [3]

Ecosistemul poate fi definit ca un sistem care integrează toți factorii de mediu biologici și non-biologici. Prin urmare, orice unitate structurală și funcțională a biosferei în care organismele interacționează cu mediul fizic, astfel încât un flux de energie să conducă la o structură trofică clar definită, diversitate biotică și ciclu material (adică schimbul de materiale între componentele vii și cele non-vii) din cadrul sistemului este cunoscut ca un sistem sau ecosistem ecologic. [3]

CORPUL LUCRĂRII

METODOLOGIE

Prin vizualizarea a două videoclipuri numite „Systems Ecology Overview” și „Thermodynamics Overview” și lecturarea unei cărți numită „ Bazele Ecologiei Generale” scrisă de autorul BOGDAN STUGREN au fost extrase informații cu privire la subiectul actual.

Ecosistemul

Pământul este un ecosistem gigant în care componentele abiotice și biotice acționează în mod constant și reacționează între ele aducând schimbări structurale și funcționale în el. Această vastă biosferă ecosistemică este împărțită în unități de ecosisteme mai mici, cum ar fi ecosistemele terestre și acvatice. Aceste sisteme pot schimba liber energie și materie din exterior - un ecosistem deschis sau pot fi izolate din exterior - un ecosistem închis. [3]

Un ecosistem este în mod normal un sistem deschis, cu un aflux continuu, dar variabil și pierderi de material și energie. Este o unitate de bază, funcțională, fără limite.[3]

Astfel un ecosistem reprezintă cel mai înalt nivel de integrare ecologică bazat pe energie, iar această unitate funcțională este capabilă de transformare, acumulare și circulație energetică Funcția sa principală în sens ecologic este de a sublinia relațiile obligatorii, interdependența și relațiile ocazionale. [3]

Clasificarea ecosistemelor:

1. Ecosisteme naturale (auto-operare):

Aceste sisteme funcționează de la sine în condiții naturale, fără nici o interferență majoră din partea omului. [3]

Acestea sunt împărțite în continuare în următoarele ecosisteme:

(a) Ecosistemul terestru include păduri, pășuni și deșerturi etc.

(b) Ecosistemul acvatic poate fi distins în continuare ca:

(a*) Apă dulce care poate fi curgătoare (apă curentă reprezentată de izvoare, râuri sau pârâuri etc) sau stătătoare (lacuri, iazuri, bazine, șanțuri, bălți, mlaștini etc.). [1,3]

(b*) Apă sărată, cum ar fi oceanele sau mările sau estuarele (cele de mică adâncime). [1,3]