Controlul circuitului deșeurilor și reziduurilor

Managementul modern al deșeurilor are la bază tratarea și eliminarea acestora. În ultimul timp s-au amplificat și dezvoltat un număr mare de tratare a deșeurilor, tehnici care constau în:

- arderea deșeurilor, în special folosirea energiei rezultate;

- compostarea;

- producția de biogaz pentru producerea căldurii;

- platforme de depozitare sanitare cu și fără utilizarea gazului.

Căpățâna, Camelia și Racoceanu, C., 2003, arată că “la managementul deșeurilor tendința este a unui sistem integrat cu mai multe resurse bazat pe separarea sursei de segregare, urmată de prelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratării cu un număr crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a apărut o dezvoltare incredibilă de tehnologii ca, de exemplu, sisteme de curățire avasate a gazului de fum, garnituri de polimeri compuși. Odată cu creșterea costului tratării deșeurilor și a numărului de tehnici de tratare, este din ce în ce mai important să se dispună de date sigure pentru a alege tehnicile corecte pentru anumite tipuri de deșeuri” [9].

Noțiuni generale despre deșeuri

Ștefănescu, Mariana - Florentina, 2011, arată că” în legislația română, mediul a primit o definiție clară în 1992. Legea nr. 106/1992 pe care România a adoptat-o pentru a adera la Convenția privind răspunderea civilă pentru daune rezultând din exercitarea de activități periculoase pentru mediu și la Protocolul comun referitor la aplicarea convenției de la Viena și a Convenției de la Paris, definește mediul ca fiind - resursele naturale abiotice și biotice, cele precum aerul, apa, solul, fauna și flora și interacțiunea între acești factori, bunurile care compun moștenirea culturală și aspectele caracteristice peisajului. Legea nr. 137/1995 a protecției mediului lărgește această definiție numind mediul “ansamblu de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale de interacțiune cuprinzând elementele precizate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale” .

După standardul român SR EN ISO 14001: 1997 mediul este definit ca “mediul înconjurător în care funcționează o organizație, care include aerul, pământul, resursele naturale, flora, fauna, ființele umane și relațiile dintre acestea” iar, impactul asupra mediului reprezintă “orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, care rezultă total sau parțial din activitățile, produsele sau serviciile unei organizații:

Protecția, conservarea și dezvoltarea mediului, după literatura existentă constituie, conform Ordonanței de Urgență (OUG) nr.195/22.12.2005, un obiectiv de interes public major” Pentru a defini noțiunea de deșeu se poate apela la mai multe definiții. Ștefănescu, Mariana - Florentina, 2011, prezintă mai multe variante de definiție și anume:

- În sens larg deșeul este orice substanță, material sau obiect pe care posesorul îl abandonează.

- Conform Actului German din 27 august 1993 privind “Deșeurile”, acestea pot fi definite atât subiectiv cât și obiectiv: subiectiv - obiecte portabile abandonate de proprietar și obiectiv - legat de depozitarea sistematică a gunoiului așa cum este cerută de protecția sănătății publice și, în particular, a mediului.

- Din punct de vedere legislativ, OUG nr.78/2000 și Legea nr. 426/2001 privind regimul deșeurilor, le definește ca fiind: “orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. I.B. a legii, pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația de a le arunca”. Această definiție se păstrează în continuare și în Directiva Cadru nr. 2008/98/CE privind regimul deșeurilor și de abrogare a anumitor directive, care va intra în vigoare în data de 12.12.2010.

- În dicționarul limbii române, deșeul este definit astfel: “parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în urma unui proces tehnologic de realizare a unui anumit produs sau semifabricat, neputând fi utilizat în cursul aceluiași proces tehnologic (deșeuri industriale) sau care rezultă din activități umane, casnice, menajere (deșeuri neindustriale)”.

- Din punct de vedere al protecției mediului, un deșeu constituie o amenințare din momentul în care acesta intră în contact cu mediul înconjurător. Acest contact poate fi în mod direct sau ca rezultat al unui tratament la care este supus deșeul.

- Din punct de vedere economic, un deșeu reprezintă un obiect a cărui valoare economică este nulă sau negativă pentru deținător la un anumit moment. Această definiție exclude o bună parte a deșeurilor reciclabile care posedă o anumită valoare, chiar dacă aceasta este scăzută.

- Deșeurile sunt o parte a ceea ce numim reziduuri, care reprezintă resturi obținute în urma unei activități pe care nu am intenționat să le obținem. În această categorie, pe lângă deșeuri, se regăsesc: efluenții, zgomotul și pierderile de energie. Noțiunile de deșeu și efluent (lichid care iese dintr-o instalație) se confundă uneori, ca urmare a limitelor față de care stabilim care este puterea de absorbție a mediului.