Monitorizarea deșeurilor în Municipiul București

Introducere

Elaborarea unui plan local de gestiune a deșeurilor este stabilit printr-o Ordonanță de Urgență, respectiv prin OUG 78/2000 ce privește regimul deșeurilor în România (această Ordonanță de Urgență este aprobată cu modificări și completări de lege).

Gestionarea deșeurilor se conformează cu legislația europeană și românească de mediu, iar obiectivele și țintele propuse sunt cele cuprinse în Strategia Națională de Management a Deșeurilor.

Principalele prevederi ale Strategiei Naționale sunt managementul deșeurilor integrat vieții socio-economice; protejarea resurselor primare: maximizarea valorificării și reciclării, fapt ce are ca și consecință minimizarea deșeurilor. Respectarea ierarhiei managementului deșeurilor; protecția mediului, adică deșeurile sunt tratate și eliminate într-o manieră corespunzătoare protecției mediului;”Poluatorul plătește” adică generatorii de deșeuri răspund pentru plata colectării și eliminării deșeurilor; participarea publicului ce constă în consultarea publicului ce se face odată cu întocmirea Planului si pentru construirea instalațiilor importante, adică publicul trebuie să beneficieze de materiale informative tipărite; monitorizarea și raportarea, adică evaluarea regulată între concordanța țintelor impuse prin Plan și progresele cu privire la managementul deșeurilor și raportarea publicului.

Un plan de gestionare a deșeurilor trebuie să cuprindă, cel puțin informații precum: tipurile, cantitățile și originea deșeurilor ce urmează a fi valorificate sau eliminate; măsuri specifice pentru categorii speciale de deșeuri; zone și instalații de valorificare sau de eliminare a deșeurilor; persoanele fizice și juridice ce sunt autorizate să desfășoare activități de gestionare a deșeurilor; costurile estimative pentru operațiunile de valorificare și eliminare a deșeurilor; măsurile pentru încurajarea colectării, valorificării și tratării deșeurilor.

Monitorizarea

Monitorizarea semnifică supravegherea evoluției în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau semnalarea depășirii valorilor limită a unor indicatori sau parametri definitorii ai sistemului, diagnoza stării prezente și eventual elaborarea unor prognoze.

Monitorizarea mediului este un sistem de supraveghere, prognoză, avertizare și intervenție, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și semnificației ecologice a acestora, evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun. Caracteristicile principale ale monitorizării sunt legate de:

- Încercarea de a descrie condițiile dominante ale mediului

- Apariția, distribuția și intensitatea poluării

- Starea biocenozelor sau populațiilor unor specii

- Simpla descriere a unor regiuni

Controlul mediului este o acțiune complexă de supraveghere permanentă a stării mediului în vederea asigurării securității ecologice. De aici reiese și scopul de bază al controlului - asigurarea respectării legislației ecologice, a normelor și standardelor în domeniu, a realizării planurilor și programelor de acțiune ale protecției mediului de către toate instituțiile și organizațiile, activitatea cărora are tangența directă sau indirectă cu mediul înconjurător, agenții economici și persoanele fizice.

Pericolul în continuă creștere a influenței negative exercitată de intensificarea producției industriale și a celei agricole asupra sănătății și a stării biosferei în ansamblu impune necesitatea elaborării unui sistem de monitorizare nu numai a unui factor de mediu, considerat separat, ci a biosferei în întregime.

Monitorizarea a devenit un sistem informativ cu multiple destinații speciale, în măsură să avertizeze organismele abilitate asupra stării biosferei, a gradului de afectare antropogenă a ambianței, despre factorii și sursele unor efecte nefaste.