Politica investițiilor pentru valorificarea resurselor naturale

INTRODUCERE

Continuitatea vietii pe Pamant din cele mai vechi timpuri si pana in prezent este conditionata de existenta rezervelor de resurse naturale care stau la baza dezvoltarii social-economice a oricarui stat. Bunastarea si prosperarea unei natiuni este in stransa legatura cu resursele naturale de care dispune sau, mai bine – zis, pe care le poate consuma.

Pana la sfarsitul primei jumatati a secolului trecut aproape ca nu existau temeri in privinta rezervelor de resurse naturale necesare pentru asigurarea unui nivel de viata decent pentru toata populatia de pe glob.

Cresterea demografica vertiginoasa din a doua jumatate a secolului XX, cand numai in 50 de ani populatia globului practic s-a dublat, a schimbat atitudinea fata de resursele naturale. In acest sens activitatile sunt desfasurate pe doua directii principale:

a) utilizarea rationala a resurselor naturale prin implementarea de tehnologii de prelucrare a lor care genereaza mai putine deseuri

b) inlocuirea unor resurse naturale traditionale cu resurse naturale netraditionale (cum ar fi energia vantului, aerul, energia solara etc.)

ECONOMIA MEDIULUI

Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci. Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzând atât de factori terestri, cât si cosmici.

Resursa abordata de catre aceasta lucrare este aerul.

Aerul pe care-l inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale solului.Pamantul este inconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe care-l inspiram si care ne apara de efectul daunator al razelor solare. Atmosfera este formata dintr-un amestec de circa 10 gaze diferite, in mare parte din azot (78%) si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon, heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra în reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon, precum si vapori de apa. Contine si poluanti, cum ar fi gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica. In Europa, primul care s-a pronuntat asupra compozitiei aerului a fost Leonardo da Vinci, la sfarsitul secolului XV; confirmarile experimentale dateaza din secolul XVIII.

Compozitia aerului: -dupa volum contine: 78.084% Azot(N2)

20.974% Oxigen(O2)

0.934% Argon(Ar)

0.33% Dioxid de Carbon(CO2)

De asemenea se gasesc urme de Neon(Ne), Heliu(He), Dioxid de sulf(SO2), Metan(CH4), Hidrogen(H2).

Constante fizice: -masa moleculara este de aprox 28.96443 g/mol

-greutate 1 dm^3=1.293 gr

-densitatea aerului uscat la temperaturile:

[°C]

[kg/m³]

-25

1.42

0

1.29

20

1.2

225 0.71

-densitatea aerului lichid (la -192°C)- 960 kg/m³

-temperatura de fierbere: -192°C

-aer lichid:este obtinut la -140.7°C si 38,4 at

-caldura specifica in intervalul de temperatura (0-100)°C la presiune

Normal (1 at=101325 Pa) 1.011 kJ/ (kg K)

-caldura specifică cv: 0.8382 kJ/(kg K)

-coeficient de dilatare termica pentru intervalul (0-100)°C

3.67*10^-3 K^-1

“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul,subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator. O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem” care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru.