Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2020

CAPITOLUL 1

OBIECTIVELE STRATEGICE

1.1. Obiectivul general al strategiei

Romania isi propune ca obiectiv generalal al strategiei pentru sectorul energetic, satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu si lung, la un pret cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, in conditii de calitate, siguranţă in alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Având în vedere rolul energiei pentru societate precum şi pentru toate ramurile economice, dezvoltarea acestui sector se realizeaza coordonat de catre institutiile statului, prin elaborarea şi transpunerea în practică a unei strategii pentru sectorul energetic.

1.2. Obiectivele strategice

Într-un context din ce în ce mai globalizat, politica energetică a României se realizează în cadrul schimbărilor şi evoluţiilor ce au loc pe plan naţional şi european. În acest context politica energetică a României trebuie să fie corelată cu documentele similare existente la nivel european pentru a asigura convergenţa politicii ţării noastre cu politica Uniunii Europene în domeniu.

Strategia energetică va urmări îndeplinirea principalelor obiective ale noii politici energie – mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate şi de România.

Siguranta energetică

- Cresterea sigurantei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice si limitarea dependentei de resursele energetice de import;

- Diversificarea surselor de import, a resurselor energetice si a rutelor de transport a acestora;

- Cresterea nivelului de adecvanţă a reţelelor nationale de transport a energiei electrice, gazelor naturale şi petrol;

- Protectia infrastructurii critice;

Dezvoltare durabilă

- Cresterea eficienţei energetice;

- Promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;

- Promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale cu cogenerare, in special in instalatii de cogenerare de inalta eficienta;

- Susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile;

- Reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător.

- Utilizarea rationala si eficienta a resurselor energetice primare.

Competitivitate

- Dezvoltarea pieţelor concurenţiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de sera şi servicii energetice;

- Liberalizarea tranzitului de energie şi asigurarea accesului permanent şi nediscriminatoriu al participanţilor la piaţă la reţelele de transport, distribuţie şi interconexiunile internaţionale,

- Continuarea procesului de restructurare şi privatizare, în special pe bursă, în sectoarele energiei electrice, termice şi gazelor naturale;

- Continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa de capital.

CAPITOLUL 2

SITUAŢIA ACTUALA A SECTORULUI ENERGETIC

2.1. Resursele şi producţiile de energie primară

România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie primară fosile şi minerale: ţiţei, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu, precum şi de un important potenţial valorificabil de resurse regenerabile.

Resurse energetice epuizabile

O evaluare corectă a posibilităţilor de acoperire a necesarului de resurse energetice primare în perspectivă trebuie să pornescă de la situaţia actuală a rezervelor certe, corelată cu estimarea realistă a resurselor potenţiale şi în strânsă corelaţie cu previziunile privind consumul de resurse determinat de cererea de energie finală. Din acest punct de vedere în momentul de faţă pot fi făcute următoarele estimări:

Rezervele de lignit pot asigura exploatarea eficientă a lor pentru încă aproximativ 40 ani la un nivel de producţie de circa 30 mil. tone/an. În sectorul de extracţie a lignitului nivelul de intervenţie a statului este redus, fiind rezumat la acordarea de subvenţii doar pentru exploatarea din subteran, subvenţie care va fi eliminată în timp.

In cazul huilei, restrângerea perimetrelor şi închiderea minelor neperformante a condus la situaţia în care numai circa 30% din totalul rezervelor geologice de huilă se mai regăsesc în perimetrele aflate în concesiunea Companiei Nationale a Huilei-SA. Zăcămintele carbonifere din România sunt situate în condiţii geo-miniere complexe, iar caracteristicile mineralogice, ce influenţează calitatea se situează la limita inferioară.

Din punct de vedere economic şi energetic pentru producţia de energie electrică, huila indigenă, fără subvenţii devine sursă marginală.