Surse Regenerabile de Energie

INTRODUCERE

Energia este şi va rămâne una din preocupările globale majore ale secolului al XXI-lea, iar Europa nu reprezintă o excepţie. Datorită faptului că se preconizează o creştere majoră a cererii de energie pe plan global în anii următori, s-au ridicat diverse întrebări referitoare la furnizările de energie în viitor, la competitivitatea economică a diverselor surse de energie şi la impactul asupra mediului înconjurător.

În conformitate cu Noua Politică Energetică a Uniunii Europene elaborată în anul 2007,energia este un element esenţial al dezvoltării la nivelul Uniunii. Dar, în aceeaşi măsură este o provocare în ceea ce priveşte impactul sectorului energetic asupra schimbărilor climatice, a creşterii dependenţei de importul de resurse energetice precum şi a creşterii preţului energiei.

Pentru depăşirea acestor provocări, Comisia Europeană considera absolut necesar ca UE să promoveze o politică energetică comună, bazată pe securitate energetică, dezvoltare durabilă şi competitivitate.

Îngrijorarea provocată de dependenţa tot mai accentuată de importurile de energie din Rusia a transformat politica energetică într-una dintre priorităţile Uniunii Europene. Aproximativ 50% din energia consumată in cadrul U.E. provine din ţări care nu sunt membre ale U.E. Fără schimbarea nivelului producţiei energetice şi ţinand cont de creşterea previzibilă a consumului, această dependenţă va ajunge la 70% pană in 2030. Dependenţa faţă de ţările Orientului Mijlociu, care deţin 65% din rezervele actuale de petrol va creşte. Incepand cu 2020-2030, tensiunile economice şi politice pot determina diminuarea resurselor fosile uşor de exploatat şi concentrarea lor in zone instabile politic, care dăunează securităţii aprovizionării ţărilor Uniunii Europene.

La actuala cerere de petrol se estimează că resursele se vor epuiza în următorii 40 de ani, rezervele natural de gaz se vor epuiza în 60 de ani, cărbunele fiind combustibilul fosil cu rezervele cele mai importante preconizându-se ca va mai servi populația încă 200 de ani de acum înainte. Cererea energetică pană în 2050 va fi îndeplinită în mare parte, ca şi acum, prin energia produsă de combustibili fosili, fapt care va avea consecinţe dramatice asupra mediului, ignorându-se astfel și necesităţile generaţiilor viitoare.

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală şi un factor de cost pentru dezvoltarea economică şi progresul societăţii în ansamblu, generând o serie de preocupări majore la nivel mondial. În situaţia limitării resurselor primare de energie, pentru a se atinge durabilitatea în acest domeniu este nevoie ca energia să se producă, să se furnizeze şi să se consume într-un mod mai eficient decat până acum. Dacă nu sunt realizate schimbări în privinţa producerii, transportului şi consumului energiei, omenirea s-ar putea confrunta cu o criză energetică majoră în următoarele decenii.

Scopul politicii energetice a Uniunii Europene este asigurarea de rezerve sigure şi ieftine de energie, rezerve care nu pun în pericol sănătatea şi mediul.

O alternativă viabilă pe care se bazează populația este energia regenerabilă ale cărei surse sunt inepuizabile și care oferă o varietate de posibilități pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Energia regenerabilă sau energia ”verde” cum mai este numită nu are efecte negative asupra mediului înconjurător, de aceea este sursa noilor proiecte care le vizeaza Uniunea Europeană. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabilă consumatorii pot susține dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului și vor crește independența energetică.

Politica energetică a Uniunii Europene

Una din provocările majore pentru Uniunea Europeană se referă la modul în care se poate asigura securitatea energetică cu energie competitivă şi curată, ţinând cont de limitarea schimbărilor climatice, escaladarea cererii globale de energie şi de viitorul nesigur al accesului la resursele energetice.

Viziunea politicii energetice europene de astăzi corespunde conceptului de dezvoltare durabilă şi se referă la următoarele aspecte importante: accesul consumatorilor la sursele de energie la preţuri accesibile şi stabile, dezvoltarea durabilă a producţiei, transportului şi consumului de energie, siguranţa în aprovizionarea cu energie şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Resursele energetice au influenţat permanent şi în mod covârşitor evoluţia societăţii umane şi dezvoltarea ei economică. În acest sens, ONU în Agenda 21 din 1992 preciza că „energia este esenţială pentru dezvoltarea economică şi socială şi îmbunătăţirea calităţii vieţii” . Petrolul şi gazele continuă să fie motiv de cooperare, dar şi de confruntare şi dispute între actorii sistemului internaţional, pe marginea deţinerii şi controlului lor, accesului la ele, aprovizionării, distribuţiei şi utilizării lor, şi modelează din ce în ce mai mult economia, securitatea, politica externă şi priorităţile statelor. Provocarea energetică este una dintre marile încercări cu care se confruntă Europa de astăzi. Creşterea preţurilor şi a dependenţei de importul de energie pune în pericol securitatea şi competitivitatea. De aceea, este esenţial ca Uniunea Europeană să răspundă provocărilor actuale, şi anume schimbările climatice, dependenţa crescândă de importuri, presiunea exercitată asupra resurselor energetice şi accesul tuturor utilizatorilor la o energie sigură şi accesibilă ca preţ.