Principalele obiective ale summit-urilor dezvoltării durabile de la Rio și Johannesburg

Teoria dezvoltarii durabile este relativ noua si se afla in curs de formare. Conceptual de dezvoltare durabila s-a conturat intr-un moment in care subiectul mediului inconjurator se afla in prim planul dezbaterilor politice.

Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin intermediul unui cadru international adecvat. Acest cadru de actiune la nivel international s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica, cuprinzand masuri legale cu character obligatoriu in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu, in forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare şi orientări politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile.

Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data in 1972 la Conferinta de la

Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului global si a necesitatilor de dezvoltare. Aceasta a fost considerata piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului.

Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea Durabila de la Rio

S-a desfasurat in anul 1992, conferinta la care participa 120 de sefi de state si in cadrul ei au fost aduse din nou in central atentiei necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului în obiectivul de dezvoltare durabila, precum si dreptul international al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. La momentul anului 1992, parea incontestabil ca marea adunare de forte de la Rio nu va ramane fara rezultate. S-a afirmat de mai multe ori ca dupa Rio omenirea va trebui sa fie alta, sa gandeasca altfel si sa actioneze in alt mod. A fost o constientizare a conducatorilor de state si a opiniei publice in general, ca protejarea mediului si a naturii nu este o fantezie a unor romantici, ci o necesitate stringenta de actionare imediata pe diverse planuri.

Cu aceasta ocazie sunt realizate o serie de documente ce ofera cadrul pentru viitoarele cooperari internationale.

Declaratia de la Rio: in cadrul acestei conferinte au fost elaborate 27 de principii ce enunta drepturile si obligatiile natiunilor in tendinta lor spre dezvoltare si cresterea nivelului de trai. Printre principalele idei enuntate sunt: oamenii au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; natiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fara insa a cauza distrugeri ale

mediului in afara granitelor proprii.

Principiul 1: Oamenii stau in centrul preocuparilor dezvoltarii durabile. Ei au dreptul la o viata sanatoasa si productiva, in armonie cu natura.

Principiul 2: Statele, in acord cu Carta Natiunilor Unite si cu principiile dreptului international, au dreptul suveran de a-si exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor de mediu şi responsabilitatea de a asigura faptul ca activitatile desfasurate sub jurisdictia sau controlul lor nu cauzeaza daune mediului altor state sau zonelor aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale.

Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie indeplinit astfel incat sa intruneasca nevoile de dezvoltare si de mediu ale generatiilor prezente si viitoare.

Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării durabile, protectia mediului trebuie sa constituie parte integranta a procesului de dezvoltare si nu poate fi considerata izolata de acesta.

Principiul 5: Toate statele trebuie sa coopereze in scopul esential al eradicarii saraciei, ca cerinta indispensabila a dezvoltarii durabile, pentru a diminua inegalitatile intre standardele de viata si pentru a satisface mai bine nevoile majoritatii oamenilor lumii.

Principiul 6: Situatiei speciale şi nevoilor tarilor in curs de dezvoltare, in deosebi a celor mai putin dezvoltate si a celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie sa li se acorde prioritate speciala. Actiunile internationale in domeniul mediului si dezvoltarii trebuie, de asemenea, sa se adreseze intereselor si nevoilor tuturor tarilor.

Principiul 7: Statele trebuie sa coopereze intr-un spirit de parteneriat global, pentru conservarea, protectia si refacerea sanatatii si integritatii ecosistemului Pamantului. Data fiind contributia diferita la degradarea mediului la nivel global, statele au responsabilitati comune dar diferentiate. Tarile dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poarta in atingerea dezvoltarii durabile la nivel international, avand in vedere presiunile pe care societatile lor le au asupra mediului global si tehnologiile si resursele financiare pe care le detin.

Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea durabila si o caliate mai buna a vietii pentru toti oamenii, statele trebuie sa reduca si sa elimine modelele nesustenabile de productie si consum si sa promoveze politici demografice potrivite.

Principiul 9: Statele trebuie sa coopereze pentru a-si intari capacitatea administrativa interna pentru dezvoltarea durabila, prin cresterea nivelului de intelegere stiintifica prin schimburi de cunostinte stiintifice si tehnologice si prin intensificarea dezvoltarii, adaptarii, raspandirii si transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi si inovatoare.