Accepțiuni, surse, definiții ale conceptului de control financiar. metodologia și cele cinci etape

1. Noțiuni introductive:

Originea activități de control este legată de suspiciunea omenească de ași proteja bunurile si propriile interese. Odată cu apariția statului a inceput si desfașurarea activitați de control , având o continuă evoluție.

Fiind un instrument al politicii financiare reprezintă modul de prevenire a faptelor ilegale și identificarea deficiențelor pentru a le remedia eventual a le evita pe viitor.

Manifestându-se pe mai multe forme cum ar fi: control tehnologic, tehnic, control economic, control financiar, controlul comercial și multe altele acționează în mod convergent completându-se reciproc.

Conceptul de control poate fi definit într-o maniera foarte simplă sub forma aprecierii conformității cu o normă, un standard, un model.

Etimologia cuvântului provine din expresia latinească “ contra rolus” prin care se înțelege verificarea unui act duplicat după original.

Acceptiunea exprimata in literatura de specialitate consta în :

• accepțiunea francofonă ce reprezintă o verificare , o inspecție atentă a corectitudinii unui act

• accepțiunea anglo-saxoană reprezintă acțiunea de supraveghere a unei persoane.

Tot în literatura de specialitate controlul este vazut în doua forme: control intern si control extern.

DEX-ul relatează definiția controlului ca și o analiză permanentă a unei activități sau a unui proces de comparare a situației in fapt cu cea impusă și daca este cazul aplicarea masurilor de corectare. O alta definiție data de DEX este examinarea unei activități pentru a asigura buna ei desfășurare.

Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de verificare , care asociindu-se cu activitatea de cunoaștere permite coordonarea activități din cadrul organizației într-un mod economic și eficient.

O altă definiție ne prezintă controlul ca și o importanată sursă de informație necesară desfașurării eficiente , unde are ca principal scop stabilirea deciziilor optime ce urmeaza a fi utilizate ca parghii ale statului sau ale conducătorului de activități economice în realizarea obiectivelor propuse.

Controlul financiar are ca scop:

• organizarea mai bună a muncii

• întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfasurarea activitații economice

• evaluarea eficienței rezultatelor obținute

• remedierea abaterilor constante

Remarcandu-ne la interese, controlul servește unui triplu sistem:

- În primul rând deservește ca un instrument de reglare a disfuncționalitaților ce pot intervenii la un moment dat în activitațile de desfașurare în interesele statului la realizarea politici. S-a sesizat faptul că în cele mai multe cazuri cauzele erau obiective, însă neprevazute pentru a putea fi preintampinate.

- În al doilea rând se referă la interesele agenților economici, care îl organizează și exercită , fiind una din cele mai importante pârghii ale activițati de management in sensul condițiilor de eficiență și programelor propuse.