Administrația publică în trei țări ale Uniunii Europene

Aspecte privind Administratia Publica si structurile etatice in U.E.

Societatea este cea care indica daca si în ce masura sistemul administratiei publice este

penetrabil de mediul social, si în functie de aceasta, daca este sau nu comparabil cu societatea globala.

Raportul de incompatibilitate dintre sistemul admnistratiei publice si societate, deriva din neadaptarea

administratiei la cerintele mediului social. Compatibilitatea între sistemul administratiei publice sisocietate este asigurata si de felul în care acest sistem reuseste sa-si autoregleze structurile si actiunileîn raport cu nevoile societatii, impunandu-se o cunoastere amanuntita a sistemului social global.

Functia publica în Uniunea Europeana este, indiscutabil, segmentul sistemului politico-

administrativ cel mai marcat de interferentele socio-culturale ale unei natiuni si mult mai putin afectat de integrarea europeana.

Întrucat, pana în prezent, nici un tratat european nu a stipulat competentele comunitare pentru organizarea functiei publice, UE nu este competenta sa reglementeze functia publica si nici sa reformeze sau sa reorganizeze în vre-un fel administratiile publice si structurile administrative din statele membre.

Desi Comunitatea nu are competente privind reglementarea functiei publice, serviciile nationale sunt influentate în mod indirect de integrarea europeana ca urmare a faptului ca sistemele administrative si juridice ale statelor membre sunt obligate sa se adapteze exigentelor transpunerii si aplicarii dreptului comunitar.

Cresterea conexiunilor dintre administratiile nationale, regionale si locale, intensificarea

cooperarii si coordonarii dintre aceste servicii si, într-o mare masura, competentele crescute ale U.E. la nivel legislativ si executiv confera o importanta crescuta unei analize referitoare la administratia publica.

Serviciul de management public al Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica

(OCDE) s-a remarcat printr-o activitate laborioasa si a publicat o serie de lucrari si studii referitoare la administratia publica din tarile OCDE3. Totodata, compatibilitatile dintre diferitele stadii de dezvoltare a administratiei publice prezinta un bilant contrastant. Este dificil de facut o descriere si de dat o definitie a administratiei publice în Europa.

Serviciile publice europene sunt legate prin similitudini si diferente la nivelul structurii si alculturii administratiei publice. Privitor la acest aspect dorim sa analizam cu prioritate probleme privind: conceptul de „administratie publica”, conceptul de „functie publica”, diversele moduri de organizare a ministerelor ca de altfel si a cabinetelor ministeriale si a institutiilor publice atasate ministerelor cat si diferitelor structuri etatice ale statelor membre ale Uniunii Europene, dat fiind faptul ca ele constituie un aspect important al serviciilor publice.

Politica administrativa a fiecarui stat în parte al U.E. este un factor determinant al practicii unitare în ceea ce priveste administratia la nivelul uniunii însasi, iar marea varietate a structurilor etatice reprezinta unul dintre aspectele caracteristice ale administratiei publice europene. Fiecare stat are o structura etatica unica, dar putem distinge elemente structurale comune.

În fiecare dintre statele membre exista cel putin unul, dar cel mai adesea doua sau trei niveluri administrative, sub guvernarea centrala. În toate statele membre exista mai multe nivele administrative, în general sub forma municipalitatilor sau a comunelor. În ceea ce priveste nivelurile administrative situate între nivelul central si nivelul local, poate fi facuta o distinctie între un nivel regional de guvernare care exercita în anumite state competente legislative, un nivel provincial de guvernare (sau department, county) si o forma de guvernare intermunicipala.

Statele membre ale UE pot fi divizate în state federale sau cvasifederale, în state unitare

descentralizate si în state unitare. Statele federale ale UE sunt Belgia, Germania si Austria. În Belgia si Austria legislatia produsa de regiuni comunitati si de landuri nu este secundara în raport cu legislatia produsa de guvernul federal. În Germania exista notiunea de ierarhie între legislatia produsa de land si legislatia federala. Spania poate fi descrisa ca fiind un stat cvasifederal chiar daca ea ramane un stat unitar conform Constitutiei Spaniole. Aceasta recunoaste si garanteaza dreptul la autoguvernare al nationalitatilor si regiunilor care compun regatul. În practica, comunitatile autonome au un mare grad de independenta. În caz de conflict între legile statului si cele ale comunitatilor locale, tot timpul primele prevaleaza în fata celorlalte

Italia este un stat dificil de situat în clasificarea structurilor etatice. Ea nu este nici un stat

federal, nici un stat descentralizat. Particularitatea sa vine din existenta a cinci regiuni cu statut definit, ca si din crearea a 15 regiuni speciale în 1970, ce au un statut definit într-o legislatie speciala cu rang constitutional. Puterea legislativa a regiunilor „ordinare ” este mult mai limitata si mult mai supusa unui control strict din partea Guvernului.

Statele unitare descentralizate ale UE sunt: Franta, Tarile Scandinave si Olanda. Dintre aceste state, Franta are patru niveluri administrative în afara Guvernului central este vorba de regiuni, departamente si comune. Olanda, Danemarca si Suedia au trei niveluri administrative, iar Finlanda doar doua. Regiunile franceze nu au fost instaurate ca un nivel de guvernare în întregime democratic decat gratie procesului de descentralizare teritoriala instaurat în primii ani ai presedintiei Mitterand, la începutul anilor ”80. Danemarca si Suedia au doua sisteme de comitate care constituie sistemul administrativ interemediar si al municipalitatilor. În aceste doua tari, comitatele au responsabilitati în sectorul public de sanatate. În Finlanda, municipalitatile constituie cel de-al doilea nivel si cel mai important. Cu toate acestea, mai multe forme de cooperare intermunicipala au stabilit de facto un nivel intermediar de administratie (si nu de guvernare) între administratia centrala si administratia locala.

Olanda este subdivizata în provincii si municipalitati.

Statele unitare ale UE sunt Grecia, Luxemburg si Portugalia. În aceste tari, administratia

centrala este de departe nivelul de guvernare cel mai puternic. Nu exista decat doua niveluri de

guvernare în Irlanda, în Luxemburg si în Portugalia (în afara de ceea ce se refera la cele doua regiuni autonome Azore si Madère). În Portugalia, un referendum organizat în 1998 pentru stabilirea de regiuni a dministrative cu competente executive nu a primit acordul populatiei. În Grecia, functioneaza trei niveluri administrative. În 1994, prefecturile au fost transformate în „guverne autonome prefecturale” bazate pe principiul democratiei.