Advocacy și Lobby

Noţiunea de „advocacy” desemnează activitatea de a apăra/sprijini un principiu sau un punct de vedere (individual/general/al unei organizaţii) în faţa unei instituţii guvernamentale sau a legiuitorului.Această activitate poate avea o durată variabilă, având drept scop influenţarea partenerilor sociali şi politici şi poate fi constituită din mai multe acţiuni care au ca scop promovarea unei idei sau influenţarea unei activităţi motivate politic.

Termenul de „lobby” semnifică acţiunea de promovare a unor interese individuale, de grup sau ale unei organizaţii prin influenţarea politicilor publice, a instituţiilor guvernamentale sau a legiuitorului.Această noţiune îşi are originea în vremurile când oamenii cu interese (politice/legislative) aşteptau în lobby-urile (holurile) clădirilor şansa de a putea convinge factorii de decizie să voteze într-un fel sau altul.Activitatea de lobby nu trebuie confundată cu traficul de influenţă, care presupune influenţarea cu rea-credinţă în scopul obţinerii foloaselor necuvenite.

ACTIVITĂŢILE DE ADVOCACY ŞI LOBBY ÎN SENS GENERAL

Activitatea de advocacy este percepută ca un proces complex de implicare a membrilor societăţii în promovarea schimbărilor în comunitate. Acţiunile de advocacy vizează influenţarea activităţii autorităţilor publice în beneficiul întregii comunităţi.

Activităţile de advocacy pot fi desfăşurate de către organizaţii neguvernamentale, alianţe de organizaţii neguvernamentale, instituţii ale societăţii civile.

Ca activităţi specifice acestui proces se întâlnesc: campanii de presă (manifestate prin intermediul apariţiilor televizate, emisiunilor radio şi TV, editorialelor), organizarea de evenimente publice (care pot fi grupuri de dialog, dezbateri, conferinţe,simpozioane), crearea de reţele de comunicare pe Internet (website-uri,bloguri), editarea de materiale informative (broşuri,pliante,reviste).

Ca elemente specifice, activitatea de advocacy prezintă un organism specific al societăţii civile care să desfăşoare activităţi în folosul oamenilor, beneficiarii (grupul ale cărui drepturi sau nevoi trebuie promovate/apărate/satisfăcute), situaţia de rezolvat, autoritatea publică – în calitate de oponent, factor decizional care trebuie influenţat, viziunea clară asupra schimbării dorite, activităţile care compun strategia procesului de advocacy.

Procesul de advocacy oferă populaţiei dintr-o comunitate posibilitatea să se cunoască mai bine, să acţioneze împreună şi să îşi dezvolte abilităţile de planificare strategică şi organizaţională, pentru a atrage resurse şi pentru a facilita relaţionarea cu diferite organizaţii. O activitate de advocacy de succes necesită luarea în calcul a tuturor factorilor care conduc la reuşita cauzei propuse şi a experienţei membrilor organizaţiei în domeniul respectiv.

Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă, tehnici discursive si abilități strategice.

Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin lobbying (activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanții administrației publice centrale și locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialiști în diferite domenii. Dintr-un alt punct de vedere, lobbying-ul constituie un mecanism prin care se menține legătura dintre alegători și aleșii lor, pe durata mandatului acestora din urmă..

Lobby si Advocacy | GRUPURI DE PRESIUNE IN POLITICA

1. Noţiunea de grup de presiune

Spre deosebire de partidele politice, grupurile politice se definesc în afara interesului direct de participare la cucerirea puterii politice. Puterea lor este mult diminuată sub aspectul spaţiului de aplicabilitate, în funcţie de structura internă şi de natura grupului. Ceea ce nu înseamnă că ele nu pot influenţa puterea politică în deciziile globale sau sectoriale ale acesteia.

Pentru a putea vorbi despre un grup de presiune în sensul ştiinţei politice trebuie identificate anumite caracteristici specific acestui tip de reorganizare şi de acţiune socială.

1. Un minimum de organizare

Declararea unei simple manifestări sau grup de stradă, demonstraţie, etc. ca grup de presiune este greşită. Un grup de presiune trebuie să dispună de un minimum de organizare internă, care începe de la structurarea acestuia în lideri şi mase de aderenţi. Grupul de presiune trebuie să aibă continuitate în urma realizării scopului propus. Manifestaţia poate fi însă rezultată din iniţiativa unui grup de presiune care a hotărât să aleagă această cale de protest şi de presiune. Dacă manifestaţia nu este spontană şi are fixate dimensiuni de loc de tip, strategii, slogane, atunci se poate vorbi despre aceasta în termeni de grup de presiune.

2. Apărarea intereselor membrilor săi

In SUA termenul de lobby confundă grupurile de presiune amestecă cu agenţiile specializate în presiunea politică ce-şi vând cunoaşterea diferiţilor clienţi. J.-M.Denquin consideră că această asociere este înşelătoare, şi nu putem include în aceeaşi categorie un sindicat sau o agenţie de presiune politică. Un grup de presiune în sensul ştiinţei politice trebuie să-şi definească scopul principal în apărarea intereselor membrilor care îl compun. Cele două tipuri de grupuri discutate mai sus se diferenţiază deci sub aspectul tipului de scop pe care îl urmăresc.

3. Un anume grad de autonomie

Această caracteristică a grupurilor de presiune se referă la autoconstituirea organizaţiei sau asociaţiei non-politice într-un centru de comandă independent într-o măsură importantă în raport cu strategiile de acţiune şi obiectivele propuse. Mişcările de tineret sau de femei create de partidele politice nu pot fi considerate grupuri de presiune, deşi realizează obiective care par asemănătoare celor prin care se definesc grupurile de presiune. Create de partidele politice, ele desfăşoară o activitate partizană, care nu pot avea autonomie în stabilirea strategiilor de acţiune şi a obiectivelor propuse, aşa cum ar face-o un sindicat, de exemplu. Ideologia lor este definită de partidul politic în umbra căruia au fost create.

4. Existenţa de presiune politică efectivă

Apare uşor posibilitatea unei confuzii între grupurile de presiune şi alte tipuri de organizaţii sociale. De exemplu, există asociaţii care par prin natura lor să fie grupuri de presiune, cum este cazul diferitelor corporaţii. Grupurile religioase au apelat şi ele la presiunea politică şi totuşi, nu pot intra în categoria grupurilor de presiune. De altfel, orice grupare sau organizaţie se poate mobiliza la acţiune politică în anumite condiţii. Ceea e nu înseamnă că toate asociaţiile non-guvernamentale sunt grupuri de presiune.