Extras din referat
Există situaţii în care pentru rezolvarea unui program liniar, dispunem de o soluţie de bază care nu este admisibilă.
Admisibilitate primală şi duală
Fie (P) un program liniar în formă standard:
Fie B o bază a programului (P), I mulţimea indicilor coloanelor din B, J mulţimea indicilor coloanelor din A care nu sunt în B. Am scris (P) în forma:
numită forma explicită a programului (P) în raport cu baza B.
Să considerăm acum dualul programului (P):
Aducem sistemul de inegalităţi uA ≥ c la forma standard introducând variabilele de abatere v1, v2, ..., vn reunite în vectorul linie v.
Partiţionând:
sistemul liniar din (FSQ) devine succesiv:
Deoarece B este nesingulară rezultă:
(1)
Introducem u:
Eliminăm u din funcţia obiectiv duală:
In acest fel, am adus (FSQ) la forma echivalentă:
Variabilele originale ui , i=1,...,m fiind legate de variabilele vj , j=1,...,n prin relaţia (1).
Programul (QB) se va numi forma explicită a dualului (Q) în raport cu baza B.
Pentru a sublinia simetria existentă între problemele (PB) şi (QB) le vom scrie alăturat atât scalar cât şi matricial:
Cu ajutorul relaţiei (1) am rescris dualul (Q) în alte variabile care sunt supuse condiţiei de nenegativitate ca şi variabilele programului primal (P). Putem vorbi acum de soluţii şi soluţii admisibile pentru programul (Q) şi când facem acest lucru ne referim la forma echivalentă (QB).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Algoritmul Simplex Dual.doc