Analiza teoretică a aparitiei, organizării și exercitării controlului financiar bancar

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE CONTROL FINANCIAR ȘI APARIȚIA ACESTUIA

1.1 Conceptul de Control Financiar

Noțiunea de control derivă din expresia ”contra rolus”, expresie ce are înțelesul de verificare a unui act original după duplicatul încredințat unei alte persoane. Controlul presupune acțiunea de stabilire cu exactitate a unor operațiuni materiale ce se realizează anticipat, concomitent sau la un scurt interval de timp de la desfășurarea diferitelor acțiuni.

În accepția semantică, controlul se poate defini ca o analiză periodică sau permanentă a unei activități, urmărind desfășurarea și evoluția acesteia cu scopul de a se lua măsuri de corectare și îmbunătățire. Conform literaturii de specialitate, controlul poate avea înțelesul de inspecție sau verificare atentă a corectitudinii unei activități, potrivit accepției francofone, sau mai poate avea înțelesul de supraveghere minuțioasă, potrivit accepției anglo-saxone.

Prin analizarea conceptului de control, putem constata că acesta reprezintă un mijloc de corectare a erorilor, dar și unul de cunoaștere a realității.

Cel mai comun sens asociat acestui concept este acela de verificare, frecventfiind asociat cu procesul de cunoaștere ce permite coordonarea activităților din cadrul unei organizații într-un mod eficient, dar și economic.

Originea activității de control provine din suspiciunea oamenilor unii față de alții, dar mai ales din nevoia acestora de a-și proteja propriile interese și proprietăți.

Obiectivul controlului financiar îl constituie operațiunile emise și îndeplinite de agenții economici, instituții publice, dar și de alte persoane participante la viața economico-financiară, acestora revenindu-le obligația de a urmări legalitatea, eficiența, economicitatea și realitatea actelor și operațiunilor examinate. Obiectul de cercetare a controlului financiar are în vedere fenomene, relații, procese financiare, procese de gestionare a patrimoniului, de administrație, dar nu în ultimul rând și rezultatele tuturor activităților economico-sociale.

Conform accepțiunilor prezentate mai sus, controlul financiar trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: furnizarea informațiilor corecte cu privire la cunoașterea realităților cercetate, propunerea unor prevederi ce vizează corectarea activităților desfășurate, și nu în ultimul rând aplicarea unor prevederi pentru îndepărtarea, descurajarea, dar mai ales pedepsirea încălcării obiectivelor prestabilite.

1.2. Apariția Controlului Financiar

În țara noastră, primele mărturii ale manifestării activității de control datează din secolul al XIV, în spațiul carpato-danubiano-pontic. Prin prisma reformei fiscale înfăptuită în anul 1635, în Țara Românească de către domnitorul Matei Basarab, a avut loc repartizarea evidenței contribuabililor și a dărilor pe unități teritoriale, dar și diversificarea obligațiilor fiscale.

Spre finalul secolului al XVII- lea se puneau bazele unui sistem fiscal ce presupunea stabilirea unei sume de bani, ce trebuia plătită la un anumit termen stabilit de către fiecare contribuabil. Mai apoi, s-a format o structură legislativă, alcătuită din marii boieri ai vremii, denumită Adunarea Obștească Ordinară. Aceasta nu a funcționat multă vreme, mai exact din anul 1832 până în 1864, când a luat ființă Înalta Curte de Conturi. Curtea de Conturi era un organ specializat, independent, ce avea sarcina exercitării controlului jurisdicțional asupra bugetului. Începând cu acest an, controlul a fost executat conform principiului separațiilor puterilor.

După anul 1918, s-a înființat Garda Financiară, aceasta fiind o puternică instituție în statele dezvoltate. În țara noastră, Garda Financiară avea control asupra mijloacelor de transport cu orice tip de produse. Acest control era legiferat, nefiind necesare alte aprobări speciale. Aceasta avea mai multe atribuții, printre cele mai importante sunt controlul bilanțurilor, descărcarea de gestiune, precum și controlul veniturilor.

În anul 1957, Curtea de Conturi a fost desființată, iar la doi ani după acest incident regulamentul ce avea în vedere ca executarea și organizarea controlului în instituții, organizații, întreprinderi economice ce aparțineau statului să fie efectuată de către conducătorul departamentului financiar-contabil a fost aprobat. În perioada imediat următoare a luat ființă o noua instituție, mai exact Curtea Superioară de Control Financiar. Obiectivele acestei instituții constau în verificarea și examinarea în detaliu a modului de executare a normelor și prevederilor de natură financiară, privitoare la evoluția bugetului de stat.

După anul 1989, controlul financiar a cunoscut noi dimensiuni, datorate aplicării unei noi legislații cu privire la economia de piață.

În epoca modernă, controlul financiar capătă o deosebită importanță, acesta fiind valorificat și exercitat pe baza apărării intereselor societății. Societatea își manifesta nevoile, acceptând doar activități sau practici economice ce se află în deplină concordanță cu normele și obiectivele etice și morale.

2. ORGANIZAREA CONTROLULUI ÎN ROMÂNIA

Din punct de vedere al structurii și a formelor de organizare ale controlului putem distinge componentele ce urmează a fi descrise în continuare.

- Controlul legislativ ce este executat de către Parlament în cadrul Camerei Deputaților, Consiliului legislativ, dar și prin Curtea Constituțională, Camera Deputaților și Senatul exercită controlul legislativ prin subcomisii, comisii de anchetă, comisii permanente, comisii speciale, rapoarte și interpretări.

- Controlul judiciar, acesta desfășurându-și activitatea prin Ministerul public, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Instanțele judecătorești ce sunt stabilite prin lege.

- Controlul economico-financiar, fiind realizat de puterea consiliului de miniștrii, dar și de puterea legislativă prin intermediul Curții de Conturi. Guvernul are la dispoziție un departament propriu de control, iar controlul administrației publice este realizat având ca intermediar Ministerul Finanțelor Publice, ce are la dispoziție un aparat specializat de control. Controlul financiar al statului este organizat de către Direcția Generală de Control Fiscal de Stat și Agenția Națională a controlului, ce cuprinde și organe vamale, departamentale, Ministerele, Garda Financiară, prefecturile, dar și alte instituții ce sunt subordonate direct guvernului și care asigură funcționarea și organizarea controlului financiar asupra cheltuielilor și veniturilor.