Asistența pentru dezvoltare

Problema majora a lumii a treia o reprezinta lipsa unor piete de capital adecvat. Experienta arata insa ca simpla acordare de fonduri guvernelor tarilor in curs de dezvoltare este discutabila. Asistenta financiara indreptata spre tarile in curs de dezvoltare trebuie oferita in mai mare masura conditionat de politicile lor economice si mai ales de progresele privatizarii. Atunci cand asistenta este acordata pentru proiecte de dezvoltare, trebuie stimulata implicarea sectorului privat si, acolo unde este posibil, acest lucru sa conditioneze acordarea de asistenta. De exemplu, la acordarea asistentei pentru construirea si exploatarea unor retele de irigatii, drumuri, sau centrale electrice, trebuie pusa conditia ca acestea sa fie construite si exploatate de intreprinderi private.

Evident, experienta tarilor dezvoltate nu poate fi transferata ad literam in lumea a treia. Totusi, se pot extrage importante invataminte, dintre care:

- Trebuie stabilite unitati in cadrul agentiilor de dezvoltare avand ca responsabilitati specifice incurajarea privatizarii in lumea in curs de dezvoltare. Aceste unitati trebuie sa coordoneze politicile de promovare a privatizarii, inclisiv politicile altor departamente si agentii guvernamentale

- Pentru tarile in curs de dezvoltare sunt necesare echipe de specialisti care sa ofere consultanta. Aceste echipetrebuie constituite din persoane oficiale cu experienta in privatizare, din departamente si agentii guvernamentale, manageri proveniti din companiile nou privatizate si persoane cu experienta, asistati de institutii financiare, cu experienta in privatizare.

- Trebuie organizate conferinte regulate in Asia, Africa si America Latina, la care specialistii din tarile dezvoltate sa-si prezinte punctele de vedere si experienta in domeniu si sa evalueze problemele si perspectivele lumii a treia. Pe masura ce experienta lumii a treia in problemele privatizarii creste, ea va trebui supusa unei revizuiripermanente. O idee buna o reprezinta intocmirea unor manuale care sa arate cum trebuie realizata privatizarea.

- Reprezentantii guvernelor occidentale trebuie sa preia un rol mai activ in sustinerea privatizarii cu ocazia vizitelor in alte tari. In particular, reprezentantii guvernamentali responsabilicu probleme comerciale, care calatoresc mai frecvent dacat personalitatile din alte ministere, ar putea insista mai hotarat asupra avantajelor privatizarii in stimularea activitatii economice si comerciale.

- Trebuie asigurate fonduri pentru ca delegatii oficiale din tarile in curs de dezvoltare sa viziteze Marea Britanie si alte tari ce au realizat o privatizare intensa, in vederea strangerii de informatii. Delegatiile oficiale din tarile in curs de dezvoltare trebuia sa-si imbogateasca experienta in cadrul departamentelor guvernamentale din tarile occidentale implicate in mod activ in privatizare.

Ca baza a unui program amplu de accelerare a privatizarii si cresterii economice in lumea a treia este necesara o varietate de politici si initiative noi. Initiativele pe care le propunem in cele ce urmeaza se pot imparti in doua tipuri: asistenta financiara si informarea si consultanta.

Asistenta financiara

Deoarece majoritatea tarilor in curs de dezvoltare le lipsesc pietele de capital necesar pentro o privatizare in stil occidental, succesele obtinute de privatizare din Marea Britania nu sunt usor de transportat in aceste tari. Totusi, tarile dezvoltate pot contribui in mare masura la remedierea problemei lipsei de capital. Intr-adevar, privatizarea insasi se poate dovedi un mijloc importand de formare a capitalului in tarile in curs de dezvoltare, stimuland astfel, suplimentar cresterea economica. Acesta trebuie deci, sa fie unul dintre telurile privatizarii, iar politicile trebuie astfel stabilite incat sa ajute la atingerea lui.

O problema suplimentara in multe tari in curs de dezvoltare o reprezinta antipatia fata de investitorii straini. Aceasta este o mostenire a perioadei coloniale , cand economiile tarilor mai putin dezvoltate erau subordonate intereselor occidentale. Intr-adevar, dorinta de a avea sub control autohton industria, a constituit un factor cheie in nationalizarea multora din intreprinderile din tarile mai putin dezvoltate. Asa ca, preluarea firmelor nationalizate de catre firme straine nu constituie in majoritatea acestor tari o varianta acceptabila.

Preocuparile legate de capitalul si de investitorii straini pot fi atenuate prin concesionare, procedeu prin care guvernul tarii respective ramane proprietar al intreprinderilor, insa contreacteaza cu firme calificate administrarea lor. Exista firme specializate in a asigura servicii de colectare a gunoiului, curatirea strazilor sau controlul traficului aerian, pentru guvernele tarilor mai putin dezvoltate. Aceasta practica trebuie incurajata si extinsa, doarece aduce economii de bani, permite alocarea resurselor deficitare in alte domenii si creeaza o experienta a sectorului privat autohton in asigurarea unor servicii pe baza de contracte.

Firmele occidentale ce au astfel de contracte cu guvernele tarilor in curs de dezvoltare folosesc de obicei manageri indigeni, care pot astfel castiga experienta necesara spre a-si constitui firmele lor proprii in domeniu. Politica economica trebuie sa sprijine contractarile prin oferirea de consultatii in legatura cu incheierea unor astfel de contracte. Ea trebuie sa incurajeze firmele sa utilizeze personal indigen, sa instruiasca acest personal spre a-si constitui firme proprii si sa imprumute firmelor respective fondurile necesare pentru demararea afacerii.