Ciclul economic și fazele sale

Introducere

Ciclicitatea este, de fapt, o caracteristică logică a mișcării materiei în diferitele sale forme de organizare (natură, știință, societate, economie). Expansiunea și contracția alternează în evoluția generală a Universului și se încadrează într-o spirală a progresului. Ciclicitatea nu este o evoluție în cerc cum am fi tentați să credem. Deci, ea este proprie și economiei.

( Fernard Braudel )

Orice economie prea stabilă azi, mâine se destabilizează și echilibrul acesteia nu este altceva decât o serie de stări trecătoare sau de prejudecăți economice cuantificabile statistic prin gândire rapidă, erori sistematice și abordări deloc eficiente.

Economistul francez Joseph Clément Juglar (15 octombrie 1819 - 28 februarie 1905, Paris) este unul dintre primii cercetători care, în anul 1862, a scos în evidență conceptul de ciclu economic, după ce a realizat un studiu în care a comparat evoluția economică în mai multe țări precum Franța, Marea Britanie, SUA.

Fenomenele cauzate de crizele falimentare repetitive determină economiștii din acea perioadă să analizeze și să studieze ipotezele ce pot izola mecanismele prociclice din politicile economice.

Juglar consideră criza ca un moment maxim al fluxului economic, un timp bine definit într-un ciclu economic, un moment de stopare și de inversare a unei tendințe ce se repetă la anumite intervale.

Importanța creșterii economice nu poate fi negată. Creșterea veniturilor este esențială pentru obținerea dezvoltării sociale, economice și chiar politice. Țările care au o creștere puternică și sustenabilă reușesc să-și reducă în mod semnificativ nivelul sărăciei și să-și întărească stabilitatea democratică și politică. Dar, pentru ca aceste efecte să se manifeste, este necesar un proces de creștere economică susținută, beneficiile fiind vizibile pe termen lung.

Creșterea economică este procesul care desemnează o sporire a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. Dacă această evoluție ascendentă a output-ului este însoțită și de transformări structurale, calitative, în economie, vorbim de dezvoltare economică.

Dezvoltarea economică reprezintă o îmbunătățire susținută a standardelor de viață, acompaniată în general, de creșterea stocului de capital fizic și uman, de o îmbunătățire a tehnologiei, precum și de progrese înregistrate în domeniul educației, sănătății și protejării mediului înconjurător.

Fluctuațiile macroeconomice

Privită în timp, din perspectivă dinamică, activitatea economică dintr-o țară nu are o evoluție uniformă, liniară, ci una fluctuantă, ondulatorie, neuniformă. În viața reală există mai multe tipuri de fluctuații macroeconomice: sezoniere, întâmplătoare/ accidentale și ciclice.

Creșterea economică se manifestă ca tendință predominantă pe o perioadă relativ îndelungată atunci când crește potențialul productiv al economiei. Însă economia nu funcționează mereu la aceeași capacitate productivă ci mai prezintă anumite abateri ciclice. Aceste abateri generează dezechilibre macroeconomice, precum șomajul și inflația.

În aprecierea evoluției economice a unei țări și a succesului politicilor macroeconomice, economiștii analizează indicatori precum PIB-ul real, rata șomajului, rata inflației etc. și arată cum o economie traversează perioade de accelerare a ritmului de creștere, urmate, la un moment dat, de accentuarea inflației și de perioade de încetinire, stagnare sau de restrângere a activităților însoțite de creșterea șomajului. Astfel se demonstrează că activitățile economice evoluează fluctuant.

Economiștii au explicat aceste fluctuații pe baza acțiunii unor factori interni sau externi. Factorii interni se referă mai ales la tendințele investițiilor și ale consumului. Factorii externi sunt de natură extraeconomică: procesele demografice, deciziile politice și factorii naturali.

În ceea ce privește factorii demografici, expansiunea este asociată creșterii populației apte de muncă și a gradului ei de ocupare, iar recesiunea este asociată scăderii numărului populației ocupate.

Ritmul realizării inovațiilor și al aplicării lor este unul tot ciclic. Marile inovații tehnologice, precum automobilul, avionul sau computerul, au generat o extindere a afacerilor, a investițiilor și a ocupării, adică o expansiune a activității economice în toate ramurile și în majoritatea țărilor. Încetinirea ritmului aplicării inovațiilor este specifică unei perioade de temperare a creșterii economice.

Factorii politici au la bază deciziile politice referitoare la creșterea investițiilor și a cheltuielilor publice din domeniul militar și sunt urmați de o expansiune economică.

Alte evenimente politice, precum embargourile sau înțelegerile dintre țări, pot produce o contracție a activității economice ca urmare a restrângerii exporturilor, importurilor sau a scumpirii resurselor de materii prime și energetice.

În România, schimbarea regimului politic, ca urmare a opțiunii pentru trecerea la economia concurențială bazată pe proprietatea privată, a generat modificări structurale profunde ale economiei. În procesul lichidării întreprinderilor fără profit, producția reală și gradul de ocupare al forței de muncă au scăzut inițial. Liberalizarea prețurilor a determinat însă o inflație pe măsură. Progresele reformei economice au dus la creșteri ale PIB-ului real. Multiple schimbări sunt în prezent orientate pe direcția armonizării evoluției economiei românești cu cele din Uniunea Europeană.

Factorii naturali pot determina fluctuații ale producției agricole și, prin efecte de propagare, oscilații ale activității prezente și în alte domenii.