Criza din Grecia

Capitolul I. Caracteristicile esenţiale ale economiei grecesti.

Grecia este o ţară cu o economie mixtă: capitalistă cu o mare parte a producţiei în proprietatea statului. Principalele ramuri de producţie sînt: turismul, industria alimentară, tutunului, textilă, chimică, fabricarea produselor din metal, mineritul, rafinărie.

Grecia are o economie de piaţă cu o intervenţia limitată a statului, caracterizată printr-o creştere dinamică începînd cu mijlocul anilor '90. Această dinamică e rezultatul politicii macroeconomice disciplinate în cadrul programului de convergenţă din anii 1994-1999, program ce permite Greciei să îndeplinească criteriile stabilite de Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Economică şi Monetară, precum şi reformele în perspectivă în toate sectoarele economice, bazate pe reducerea rolului statului în economie şi atragerea de investiţii străine. La 01 ianuarie 2001 Grecia devine al 12-lea membru al Zonei Euro.

Grecia tradiţional a fost o ţară agrară, dar în ultimii ani importanţa sectorului primar şi secundar s-a redus, rolul principal revenind serviciilor.

Industria greacă a fost permanent în creştere. Industria prelucratoare include un număr mare de întreprinderi mici şi mijlocii, caracterizate printr-o flexibilitate înaltă şi iniţiativă. Agricultura continuă să prezinte una din principalele surse de venit. Condiţiile climaterice sînt favorabile pentru creşterea multor fructe şi legume (măsline, struguri, pepeni, piersici, roşii şi portocale sînt principalele culturi în Grecia). Activitatea sectorului primar mult timp a primit subvenţii de la UE. La etapa actuală politica agrară prevede îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole si anume în domeniul producerii, mecanismului de prelucrare şi marketingului, modernizarea infrastructurii agricole.

Sectorul de servicii, unul din cele mai importante şi dezvoltate sector economic al Greciei, care constituie 70% din PIB şi 61% din indicatorul ocupării populaţiei. Cele mai importante sfere a sectorului de servicii sînt turismul, navigarea, activitatea bancară şi comerţul.

În domeniul turismului statul duce o politica, prin intermediul Organizaţiei Tursitice Greceşti (EOT), de dezvoltare calitativă a formelor alternative ale turismului.

Comerţul naval grecesc se află pe primul loc la nivelul UE, deţinînd 50% din totalul comerţului naval a UE, şi locul 5 la nivel mondial.

În ceea ce priveşte domeniul bancar, în Grecia a avut o liberalizare a acestui sector, prin vînzarea de către stat a pachetelor de control a mai multor bănci. Mai multe bănci au fost vîndute sectorului privat. Chiar şi în cazul Băncii Naţionale Greceşti investorii privaţi deţin mai mult de 50% din capitalul băncii.

În ceea ce priveşte comerţul principalele pieţe de desfacere a produselor greceşti sunt Germania, Italia, SUA, Franţa, precum şi statele asiatice. Grecia importă o mare parte din resursele energetice, echipamente de transport şi o mare parte din produsele mecanice şi electrice. Principalii state din care Grecia importă marfurile şi serviciile respective sînt Germania şi Italia (deţinînd cote mai importante), la care se alătură Franţa, Olanda, Marea Britanie, Statele Unite etc.

În ceea ce priveşte investiţiile, principalele domenii in care grecii au investit sînt: telecomunicaţiile, industria alimentară, sectorul bancar, asigurările şi investiţiile financiare. Practic, din intregul capital investit, 58% se regăseşte în domeniul telecomunicaţiilor, 18% în cel al industriei alimentare, 8% în producţie, 6% în sectorul bancar, 3% in reţele de distribuţie şi 1% în construcţii.

Din momentul aderării Greciei la Zona Euro (anul 2001) economia acestui stat a cunoscut următoarea evoluţie:

Deci, conform graficului se observă o tendinţă de scadere a economiei din Grecia începand cu anul 2007, astfel ca în anul 2009 creşterea ei devine negativă.

La momentul actual economia Greciei trece printr-o perioada foarte grea, ea fiind una din ţările cele mai afectate de criza economică.

Capitolul II. Economia Greciei – de la dezvoltare la o criză profundă.

La începutul anului 2009, toată Europa privea spre Grecia cu o oarecare invidie. Cel mai pesimist scenariu al Comisiei Europene arăta că Grecia va avea în anul 2009 o creştere economică de 0,3%, prognoză care excludea din start posibilitatea recesiunii.

Arma cu care Grecia a luptat împotriva crizei s-a întors între timp împotriva ei, fapt pentru care astăzi, Uniunea Europeană se uită cu îngrijorare la economia acestei ţări.

Cunoscută pentru economia subterană foarte dezvoltată, Grecia a beneficiat de avantajul unui mediu de afaceri destul de animat, fapt ce a determinat un şomaj ţinut un timp la cote reduse.

„Aproape 35% din greci nu sunt salariaţi, având ocupaţii nedeclarate oficial, în urma cărora pot scăpa de impozit”, spunea Michalis Massourakis, şef de departament la Alpha Bank, a doua bancă din Grecia. Această situaţie permite unei mari părţi din populaţie să aibă o situaţie economică înfloritoare, arăta analistul la începutul acestui an.