Curentul Economic Țărănist

Romania, cu toată dezvoltarea industriala, continua si in aceasta perioada sa ramana o tara cu o structura economica predominant agrara. Aceasta trasatura de baza era pe deplin scoasa in evidenta daca tinem seama ca, din populatia activa, in industrie era angajata doar 10 %, in timp ce in agricultura lucra 78%. La aceasta concluzie ajungem si daca avem in vedere ca in 1929 industria contribuia la venitul national cu 39 miliarde lei iar agricultura si silvicultura cu 84 mld lei. Datele pentru 1929 arata participarea industriei la produsul social in proportie de 34,6% si o pondere de 22 % in venitul national, ceea ce confirma aprecierea de tara cu economie predominant agrara.

DEZVOLTAREA AGRICULTURII. Reforma agrara din 1921.

Agricultura Romaniei purta din plin amprenta marilor dificultati lasate mostenire de razboi si ocupatia straina. Acestea veneau totodata sa amplifice contradictiile sociale pe care agricultura tarii unificate le mostenea din perioada anterioara razboiului.

In aceste conditii, in fata agriculturii se ridica un sir intreg de probleme spinoase: redresarea productiei vegetale si animale, refacerea inventarului si a gospodariilor distruse, infaptuirea reformei agrare-promisa taranimii inca dinainte de razboi si care nu mai putea suferi amanare.

Privita global, pana in 1929 agricultura tarii noastre n-a reusit sa atinga nivelul de dinainte de razboi, desi eforturile de redresare n-au lipsit. Dimpotriva, ea a trecut printr-o perioada de ruina si dezorganizare. Astfel, in ce priveste suprafetele agricole insamantate, desi acestea au mers in crestere intre 1919-1922, o parte din terenuri a ramas necultivata. Cele mai mari dificultati au existat in 1919 cand, de pilda, din suprafata agricola a vechii Romanii 22,9% a ramas nelucrata. Cum si productia in acest an era foarte slaba, tara noastra a fost nevoita sa importe peste 220.000 tone cereale atat pentru asigurarea hranei populatiei cat si pentru insamantari.

ANUL SUPRAFATA

INSAMANTATA PRODUCTIA

1914 100 100

1920 68,3 65,7

1921 77,0 52,3

1922 79,8 68,5

Se poate constata ca suprafata insamantata a crescut constant, in timp ce linia de crestere a productiei a fost intrerupta de un an agricol slab, 1921, care a lovit in special in cultura porumbului.

Productia de cereale a Romaniei era insa scazuta si datorita randamentului redus la hectar. Pierderile de oameni si de inventar din timpul razboiului isi spuneau din plin cuvantul. In afara de asta insa, agricultura noastra continua sa aiba, ca si inainte de razboi, un pronuntat caracter extensiv.

Mari pierderi a provocat razboiul si fondului de animale al tarii. Fata de nivelul antebelic, in 1919 septelul reprezenta abia 59%. Restul de 41% se pierduse in timpul si din cauza razboiului. Desi pana la inceputul anului 1922 el va creste pana la 80,2%, lipsa vitelor, in general si a celor de munca, in special, se facea resimtita, fapt care frana procesul de redresare a agriculturii romanesti. Existau insa si pierderi ce nu puteau fi recuperate. Din cei peste 800.000 morti in razboi, imensa majoritate fusesera tarani. La acestia se adauga un numar mare de invalizi, vaduve si orfani.

In plus, jaful ocupantilor si enormele privatiuni din timpul razboiului au secatuit din punct de vedere fiziologic clasa muncitoare inclusiv taranimea. Toate acestea faceau ca potentialul ei de munca sa fie mai redus. Agricultura resimtea un mare deficit de brate de munca.