Dinamica și determinanții dezvoltării economice ai Rusiei

Problemele creșterii economice sunt de actualitate încă de la terminarea celui de al doilea Război Mondial, când acestea au devenit o preocupare majoră pentru specialiști. Principalii factori determinanți ai economiei în lumea contemporană sunt reprezentați în mare parte de accentuarea complexității vieții economice și sociale, dar și de creșterea interdependețelor dintre factorii interni și externi, ca nevoia de integrare a unor principii în strategiile de dezvoltare.

De-a lungul timpului, dar mai ales în ultimele decenii, au intervenit transformări radicale în economia mondială care au condus la diverse discuții. Aceste discuții s-au purtat în special pe următoarele teme: creșterea semnificativă a șomajului, a ritmurilor necontrolate ale inflației, datoriei externe, a dobânzilor, a tendințelor comerțului internațional, a intensificării concurenței, a deficitului bugetar. Toate aceste discuții alcătuiesc un pachet important de probleme, iar încercările de rezolvare ale acestora și soluțiile găsite până în acest moment par să nu mulțumească toți actorii scenei economice în egala măsură. Din păcate, până în acest moment nu există o soluție universal valabilă pentru toate aceste probleme, însă teoria economică s-a antrenat în descoperirea și folosirea unor concepte noi, care să explice care sunt motivele transformărilor semnificative intervenite în ultimul timp în economia mondială. Unul dintre aceste concepte, care a avut o contribuție esențială în înțelegerea naturii și a consecințelor pe care aceste schimbări le-a produs a fost globalizarea economică. Globalizarea este termenul folosit la descrierea schimbărilor apărute în societate, dar și în economia mondială. Globalizarea economică este rezultatul comerțului internațional extrem de crescut și a schimburilor culturale. Aceasta descrie creșterea comerțului internațional și a investițiilor datorită căderii barierelor dintre state ceea ce a condus la liberalizarea comerțului. Globalizarea economică împreună cu alți factori esențiali ca: progresul tehnico-științific, sistemul de guvernare, calitatea instituțiilor, capitalul uman, nivelul de trai au condus la dezvoltarea economică.

Dezvoltarea economică reprezintă un ansamblu de transformări cantitative, structurale, și calitative într-un sistem economic, aceste transformări fiind reflectate în creșterea standardului și calității vieții.

Dezvoltarea economică este proces întâlnit și în Federația Rusă, aceasta putând fi realizată cu ajutorul mai multor elemente ce vor fi prezentate în continuare.

Rusia este o federație, compusă din 86 subiecți federali, 9 districte federale coordonate de un reprezentant împuternicit de președinte. Federația Rusă este situată pe două continente, Europa și Asia, având următorii vecini:

- la N - V - Norvegia și Finlanda;

- la V - Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus;

- la S - V - Ucraina;

- la S - Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan;

- la S - E - China, Mongolia, R.P.D.Coreană.

Federația Rusă are o suprafață de 17.125.187 Km² (locul 1 în lume) și o populație de 146 267 288 locuitori, locul 8 în lume. Densitatea medie este de 8,3 locuitori pe km. pătrat, iar în zona europeană de 25 locuitori pe km. pătrat. Structura: ruși - 80,9%, tătari - 3,87%, ucrainieni - 1,41%, baskiri - 1,15%, ciuvasi - 1,05%, ceceni - 1,04%, armeni - 0,86%, alte -9,7%. Capitala țării se află la Moscova, iar principalele orașe sunt: Petersburg, Nijnii-Novgorod, Novosibirsk, Ekaterinburg, Samara, Omsk, Celiabinsk, Ufa, Kazan, Perm, Rostov pe Don, limba oficială fiind rusa.

Schimbările produse după destrămarea Uniunii Sovietice au marcat trecerea de la o economie planificată central şi izolată de restul globului la una bazată pe mecanismele pieţei şi integrată global. Datorită reformelor economice produse în anii 90, părți însemnate ale industriei au fost privatizate. În ciuda tuturor evenimentelor economice survenite în Rusia, în anul 2011 aceasta a devenit primul producător de petrol la nivel mondial, depășind Arabia Saudită. Însă, aceasta nu a fost singura reușită a Rusiei pe plan economic deoarece este al doilea producător mondial de gaze naturale, deținând cele mai mari rezerve dovedite de gaze, deține a doua rezervă de cărbune la nivel mondial, dar și a opta de țiței. În plus, este al treilea exportator mondial de aluminiu și oțel. Politica guvernamentală îşi propune reducerea dependenţei de exportul de materii prime, susţinând în principal sectorul tehnologiei de vârf.

La sfârșitul anilor 90, creșterea economică în procent de 7% a avut un impact pozitiv asupra veniturilor populației, însă odată cu instalarea crizei economice globale, economia rusă a fost grav afectată datorită dependenţei de industria petrolului, ale cărui cotaţii au scăzut dramatic.

Banca Centrală a Rusiei a folosit o treime din rezerva valutară disponibilă, a treia din lume, pentru a încetini devalorizarea rublei. Economia a început să îşi revină începând cu a doua jumătate a anului 2009, creşterea preţului petrolului jucând un rol important în acest sens. Şomajul a scăzut din 2009 şi progrese semnificative s-au înregistrat în reducerea inflaţiei.