Divizarea și fuziunea societăților comerciale

INTRODUCERE

Dezvoltarea economiei, mediul concurențial acerb, impedimentele de natură economico- financiară determină societățile să aleagă cele mai bune soluții pentru a face față condițiilor, de multe ori dificile, in care iși desfășoară activitatea. Pentru a dezvolta societatea pe care o conduc, managerii recurg foarte des la restructurări, având ca efect dezvoltarea sau cel puțin supraviețuirea acesteia pe o piață dinamică, o parte importantă dintre acestea fiind reprezentate de fuziuni și dezmembrări.

Din acest motiv, actualitatea temei reiese din cunoașterea dezmembrării și fuziunii sociietăților economice, deoarece dezvoltarea economică a unei țări este datorată dezvoltării economice a regiunelor acesteia. Atunci cînd vorbim de concurența la nivel regional micile întreprinderi nu mai fac față”, apare necesitatea de a uni forțele” pentru a fi mai competitive, mai puternici, mai rezistenți. Aici putem propune fuziunea sau dezmembrarea întreprinderilor din anumite regiuni. Fiecare din aceste activități are cite o particularitate, fiecare are avantajele și dezavantajele sale, care țin de costuri, termene, efecte.

Scopul acestei teme reprezintă cercetarea aprofundată a particularităților dezmembrării și fuziunii societăților comerciale și identificarea importanșei acestora.

Pentru realizarea acestui scop recurgem la următoarele sarcini de cercetare:

- studierea esenței și tipurile fuziunii;

- examinarea procesului de reorganizare, avantajele și dezavantajele fuziunii;

- determinarea noțiunii și tipurile dezmembrării;

- identificarea procesul de reorganizare, avantajele și dezavantajele dezmembrării.

În expunerea acestui material au fost utilizate urmatoarele metode științifice de cercetare cum ar fi: metoda dialectică de cunoaștere a materiei, împreună cu compenentele sale inducția, sinteza, deducția, precum și cele aferente analizei economice selectarea, compararea, gruparea.

Deci, cunoașterea procesului de reorganizarea a societăților comerciale este un domeniu de maxim interes pentru teoreticieni, dar mai ales pentru practicieni, în demersurile inițiate pentru continuității și dezvoltării situației economice în ansamblu.

1. NOTIUNE SI FORME DE REALIZAREA A FUZIUNII

1.1. Esența și tipurile fuziunii

Dezvoltarea economică a unei țări este datorată dezvoltării economice a regiunelor acesteia. Iar dezvoltarea strategică a economiei naționale presupune creșterea rezistenței concurențiale a acesteeia atît în ramurile tradiționale, cît și în acelea noi, creșterea calității capitalului uman și a producțivității muncii a acestuia, evidențierea și dezvoltarea factorilor de inovare a activităților de producție, transformîndule în sursele principale a creșterii economice. Deosebit de important în acest caz și specific perioadei de criză ar fi accentuarea interacțiunei dintre organele statale, antreprenoriat, știință și învățămînt cu utilizarea mijloacelor inovaționale efective.

Potrivit experienței SUA, politica inovațională de dezvoltare economică a țării trebuie să se bazeze pe susținerea proceselor dinamice de interacțiune, în primul rînd la nivel regional, între întreprinderile mari, mici și mijlocii, universitățile, structurile financiare, care pot dinamiza economia întregii țări. Astăzi competiția globală a evoluat de la competiția între întreprinderi la competiția intre regiuni.

Atunci cînd vorbim de concurența la nivel regional micile întreprinderi nu mai fac față”, apare necesitatea de a uni forțele” pentru a fi mai competitive, mai puternici, mai rezistenți. Aici putem propune fuziunea sau dezmembrarea întreprinderilor din anumite regiuni. Fiecare din aceste activități are cite o particularitate, fiecare are avantajele și dezavantajele sale, care țin de costuri, termene, efecte.

Fuziunea este una dintre modalitățile prin care o companie își poate dezvolta și extinde afacerea. Fuziunea permite companiilor să-și extindă amprenta globală, să se diversifice pe geografii, să obțină acces la mai bune cunoștințe tehnologice și alte resurse, să beneficieze de consolidarea strategiilor, să adauge linii complementare de produse, expertiză și chiar să transforme rivalitățile în parteneriate. Mediul de fuziuni și achiziții este adesea denumit „creștere anorganică”.

Fuziunea - este operațiunea prin care două societăți se unesc pentru a forma una singură. Aceasta permite consolidarea și creșterea capacității concurențiale a întreprinderilor, fiind și un mijloc de reorganizare a unui grup.

Fuziunea poate îmbrăca două forme:

a) Contopirea - crearea unei societăți noi prin reunirea mai multor societăți deja existente. Nici una dintre societățile fuzionate nu-și menține ființa, deoarece se crează o nouă societate, distinctă de toate cele care o formează.

b) Absorția - se realizează prin înglobarea unei societăți de o alta societate existentă, aceasta din urma încetînd a mai ființa. Este procedeul cel mai des utilizat, deoarece societățile care fuzionează sunt adesea de importanță diferită, iar cea mai puternică le absoarbe pe celelalte.