Economia de piaț[ - o mare invenție a societății umane - recenzie

Cartea “Economia de piata o mare inventie a societatii umane”, scrisa de Nicolae Neagu si aparuta la Editura Tehnica Bucuresti 1993, se doreste a fi un abecedar in paginile caruia sunt decodificate tendinte, evolutii ale unei fenomenologii complexe, analizand cateva din elementele constitutive ale edificiului numit piata - oglinda unde se reflecta toata viata economica dintr-o tara a Europei Occidentale – Franta; actorii economiei de piata – opinia patronilor si a consumatorilor francezi; privatizarea ;evaluarea intreprinderilor pentru transformare si cererea noilor intreprinderi in economia de piata. Pentru a atenua din ariditatea expunerii, autorul a presarat povestioare, amintiri, simple “lectii” cu explicatii si exemple culese din viata si din literatura de specialitate,din care fiecare poate desprinde ceea ce socoteste util ,incercand sa-l faca pe cititor sa-si recunoasca sansa de adeveni intreprinzator particular, de a face saltul de la sablon la imaginatia neingradita. de la blocaj la punerea in valoare a fiecaruia dupa inteligenta, competenta, cum se face trecerea de la economia centralizata, rigida, la economia de piata in care fiecare invata sa fie propriul lui stapan.

Cartea este structurata pe trei capitole :

1 – Despre economia e piata

2 – Unele aspecte ale privatizarii

3 – O intreprindere mica bazata pe libera initiative

In primul capitol(structurat pe trei subcapitole), autorul sta de vorba cu multi parteneri francezi, oameni de afaceri, schimba pareri si idei despre economia de piata, incercand sa dea o definitie sumara a ceea ce inseamna economia de piata – o economie libera(de prejudecati ideologice) a cererei si ofertei, a liberului schimb, a autonomiei sectorului de stat si privat, a liberei decizii economice, fara dirijare de catre stat, fara centralism decizionat guvernamental, o economie a profitului, o economie a eficientei oamenilor, a muncii intense, a capacitatii, profesionalismului si a principalitatii.

El considera ca economia de piata inseamna munca, izvorul oricarei avutii. In economia de piata este necesar ca intotdeauna sa te straduiesti sa faci mai bine ca vecinul si mai bine ca ieri, daca nu vrei sa-ti pui in dificultate propria-ti existenta.

Libertatea proprietatii si schimbului duc la nivele de eficienta superioare, acesta fiind principalul argument al autorului, pentru care exista piata si pentru care civilizatia se identifica cu o dezvoltare continua a relatiilor de piata.

Autorul considera economia de piata o mare inventie, fapt pantru care multe popoare au dezvoltat-o (ex:-Franta), iar cele care au abandonat-o, fara voia lor se grabesc acum sa-i acorde locul pe care il merita. Dupa ce face referiri la principiile teoretice ale economiei de piata, autorul subliniaza si faptul ca in viata practica, piata pune in scena pe de o parte, consumatori, iar pe de alta parte intreprinderile, definind sfera pietii-un mecanism care permite sa apara informatii asupra caracteristicilor produsului.

Avem aici o definitie a intreprinderii ca fiind o unitate autonoma in care coordonarea activitatilor de productie este asigurata printr-o retea de relatii ierarhice. Piata la randul ei este un sistem de coordonare si de cooperare care are la baza schimbul.

Exista numeroase circumstante in care coordonarea printr-un mecanism comercial nu poate poate aparea satisfacatoare din cauza unor mari dificultati de a stabili pentru fiecare operatie contracte care sa solutioneze dinainte toate problemele susceptibile de a aparea. Daca piata se regaseste intr-o asemenea situatie atunci trebuie aplicat un alt system de coordonare. Acesta este momentul in care apare intreprinderea.

Atat piata cat si intreprinderile sunt in opinia autorului decat un mijloc prin care oamenii-antreprenori se straduiesc sa obtina colaborarea voluntara a unui mare numar de alte persoane, pentru a produce bunuri si servicii pe care estimeaza sa le poata oferi consumatorilor in conditii de eficienta economica mai mare decat ale concurentilor lor.

Autorul reliefeaza avantajul intreprinderilor mari in comparatie cu cele de talie mica si medie prin faptul ca ele sunt cele care folosesc economiile si fondurile in cel mai bun mod posibil si apartin unui numar tot mai mare de indivizi si colectivitati.

In continuare ne este prezentat rolul statutui in economia de piata si granite intre public si privat.

In economia de piata, mecanismele pietii consituie singurul sistem care poate da satisfactii consumatorului, asigurand masuri de evitare a risipei. Rolul statului decurge, intr-o asemenea societate tocmai din acest principiu, acesta fiind de a corecta “imperfectiunile” pietii. Aceste imperfectiuni provin din faptul ca doar jocul motivatiilor individuale nu permite intotdeauna sa se obtina in mod spontan starea ideala care este luata ca referinta(cea a concurentei perfecte) si de aici se ajunge la concluzia ca este legitim ca statul sa se preocupe sa actioneze asupra acestor compartimente individuale pentru a face in asa fel incat acestea sa fie diferite

Autorul considera ca acesta este fundamentul conceptual al tuturor interventiilor moderne ale statului, fie ca este vorba de legi anti trust, politici conjucturale ale reglarii cererii sau este vorba de reglementari care regizeaza salariile, profiturile, preturile, controlul calitatii produselor, protectia consumatorilor.

Pentru ca o intreprindere privata sa poata sa produca, trebuie sa fie capabila sa ia asemenea masuri ca serviciile sale sa fie platite, si sa poata sa impiedice pe cei care nu pot sau nu doresc sa plateasca. Statul trebuie sa asigure desfasurarea uui proces, indeosebi in cazul vanzarii la export a produseor.

Concluzionand, autorul ne informeaza ca frontierele intre stat si piata sunt un subiect care rezulta dintr-o analiza tehnologica. Statul nu trebuie sa se substituie initiativei particulare decat acolo unde apare clar ca este imposibila din punct de vedere tehnologic sau prea costisitoare economic functionarea unui mecanism de taxare individuala.

In concluzie, atunci cand exista libertatea proprietatii si a schimbului, aceasta conduce la nivele de eficienta in productie superioare fata de cele ce ar fi organizate pe baza de comanda.

Tot in capitolul intai autorul ne prezinta evolutia aparitiei pietii in economia primitive, a antichitatii, in cea feudala si dezvoltarea economiei de piata pana in zilele noastre (mondialiarea economiei).

Fenomenul mondializarii, deja incipient, nu a fost percutat in mod real decat in ultimele decenii. Mondializarea economiei depaseste limitele a ceea ce s-a convenit sa se numeasca “economia mondiala”. Daca economia mondiala se defineste prin extinderea spatiului comercial la nivelul globului terestru, mondializarea economiei implica ceva mai mult, un fenomen multidimensional.

Mondializarea se prezinta ca un sistem unde factorii politici, economici, sociali si culturali se amesteca si dau un process cibernetic de actiune si reactiune, care poate atinge nu numai produsele si factorii de productie , ci si comportamentul uman si evenimentele culturale.