Economia de piață

1)Conceptul de Economie de Piata

Economia de piaţă reprezintă un sistem economic în care deciziile privind alocarea resurselor şi producţia sunt făcute pe baza preţurilor generate de schimburile voluntare între producători, consumatori, lucratori şi deţinător de factori de producţie. Luarea deciziilor într-o astfel de economie este descentralizată, astfel, deciziile sunt luate independent de grupurile şi indivizii care acţionează în cadrul economiei, şi mai puţin de planificatorii de la centru. Economiile de piaţă sunt indicate frecvent ca un sistem de propretate privată asupra mijlocelor de producţie – adică sunt economii “capitaliste” sau ale “liberei întreprinderi”. Totuşi economiile de piaţă pot funcţiona, într-o anumită măsură, şi în condiţiile proprietăţii sociale.

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in cadrul careia oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu regulile dinamice ale pietii. Acest lucru face posibila valorificarea eficienta a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piata este o economie de schimb monetar. Institutional-formal, economia de piata se bazeaza pe institutii juritice (dreptul de proprietate individuala) si economice (firma privata, piata ca relatie intre cerere si oferta, statul ca agent economic autonom.

Din punct de vedere tehnico-institutional, economia de piata se intemeiaza pe promovarea concurentiala a unor tehnici si tehnologii moderne ce asigura pe aceasta baza cresterea profitului. Economia de piata este caracterizata printr-un mecanism adecvat de functionare, ale carui componente sunt: piata, cererea, oferta, concurenta, costul, pretul, profitul, mediul ambiant.

Conditiile de baza care permit aparitia, dezvoltarea si mentinerea economiei de piata sunt:

-specializarea: se refera la separarea agentilor economici pe activitati, produse, etc;

-schimbul: este corolarul logic si practic al specializarii, presupunand schimbul de activitati intre agentii economici, intr-un anumit raport de schimb astfel nevoile economice incat sa poata fi satisfacute in cat mai bune conditii pentru toti;

-moneda: este mijlocul (instrumentul) cel mai bun de intermediere a schimbului economic, datorita faptului ca are cea mai mare lichiditate;

-proprietatea privata: consta in exercitarea libera a ansamblului atributelor proprietatii (posesie, folosinta, dispozitie, uzufruct).

Cele patru conditii trebuie indeplinite simultan. In raport cu gradul in care fiecare conditie este indeplinita, se releva si nivelul de performanta al sistemului economic respectiv.

Conditiile evolutive ale economiei de piata se sintetizeaza astfel:

-adancirea specializarii (aproprierea maxima de punctul avantajului comparativ la scara economiei nationale, precum si in raport cu economia mondiala);

-sporirea lichiditatii monedei;

-optimizarea dimamica a raportului proprietate privata-proprietate publica.

2)Categorii fundamentale ale economiei de piata

Piata este spatiul economic in care are loc intalnirea cererii cu oferta. Pietele sunt specializate pe obiectul vanzarii-cumpararii: piete de bunuri, piete de servicii, etc. Calificarea pietii trebuie facuta intr-un interval de timp dat si cu referire la zona geografica aferenta.

Privita din punct de vedere istoric, piata a precedat cu mult ceea ce numim economie de piata. Din cele mai vechi timpuri, s-a practicat trocul, apoi s-a dezvoltat schimbul de marfuri mijlocit de bani, comertul devenind astfel o meserie. În decursul a sute de ani s-au constituit si functionat adevarate organizatii comerciale (de pilda, liga hanseatica), târguri (cele din evul mediu, mai ales din bazinul mediteranean, se caracterizau printr-o animatie deosebita), în fine, a luat o amploare mare comertul între state, cu deosebire acolo unde beneficiau de iesire la mare. Fiind un produs al dezvoltarii productiei de marfuri, piata s-a largit continuu, la început prin contopirea treptata a pietelor locale, izolate unele de altele, apoi extinzându-se la nivel national si international.

În general, piata trebuie privita prin prisma tuturor elementelor sale componente. Asa cum ne apare ea în realitate, piata, reprezinta de fapt, un sistem de piete, adica este formata din mai multe segmente între care opereaza relatii de interconditionare, de dependenta. De exemplu, din punct de vedere al obiectului tranzactiei de vânzare-cumparare distingem:

a.piata bunurilor si serviciilor;

b.piata capitalului si titlurilor de valoare;

c.piata muncii;

d.piata resurselor naturale (inclusiv a pamântului);

e.piata monetara.

Pe aceste piete au loc aproape toate operatiunile de schimb ale agentilor economici. Ele nu reprezinta în sine piete unice, ci sunt construite, la rândul lor, din alte piete mai mici. Asa, de pilda, piata bunurilor si serviciilor cuprinde tot atâtea piete sectoriale câte grupe de produse sunt create si respectiv cumparate de societate. Vorbim, în acest sens, de piata bunurilor de consum, piata serviciilor, piata bunurilor de investitii.