Economia de piață

a) Economia naturala si economia de schimb

In societatea umana, de-a lungul timpului, s-au manifestat diferite forme de organizare a activitatii economice, având la bazǎ mecanisme proprii de alocare si utilizare a resurselor, în vederea satisfacerii trebuinţelor (nevoilor). Au fost indentificate urmǎtoarele sisteme economice:

- economia naturalǎ;

- economie de schimb;

- economia de piata (economia de piata concurentiala)

- economia centralizatǎ (economia de comandǎ)

- economia mixtǎ

Economia naturala reprezinta acea forma de organizare si functionare a activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la schimb.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii economici produc in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor altele, necesare trebuintelor. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana.

b) Trǎsǎturile generale ale economiei de schimb:

- specializarea ag. ec. in obtinerea anumitor bunuri;

- autonomia ,independenta economica a ag.ec.;

- monetarizarea economiei;

- legaturile economice dintre agenti se desfasoara sub forma tranzactiilor bilaterale;

- bunurile produse imbraca forma de marfa.

1)Specializarea ag. ec. Spre deosebire de producatorul ,, universal’’, caracteristic economiei naturale, economia de schimb are baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agenti economici specializati: pe profesii, ramuri,subramuri, etc. Fiecare producator obtine anumite bunuri sau servicii, iar pentru satisfacerea tuturor trebuintelor sale este nevoit sa cedeze o parte din acestea pe piata, contra unui echivalent, altui producator ce creeaza alte bunuri si serivicii. Aceasta conditie duce la dezvoltarea si eficentizarea productiei.

2)Autonomia (independenta) producatorilor

Ca trasatura a economiei de schimb automonia presupune ca agentii economici sunt abilitati cu drept de decizie , iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice. Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii particulare cand agentul economic decide in mod direct –sau prin reprezentanti- in virtutea dreptului de proprietate.

c)Economia de piata

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a activitatii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea diferitelor bunuri si servicii, precum si a metodelor de organizare si combinare a factorilor de productie.

Economia de piata se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este o economie bazata pe profit, profitul fiind mobilul pentru care intreprinzatorul isi asuma riscul concurential

- este o economic concurentiala, concurenta fiind regulatorul principal al activitatii economice

- este o economie de intreprindere, unitatea economica fiind spatiul economic fundamental de decizie si de actiune;

- este o economie bazata pe proprietatea privata si formarea libera a preturilor, dar fará excluderea interventiei indirecte si directe a statului.

In economiea de piata, modul in care se realizeaza raportul dintre nevoile umane si bunurile create si serviciile prestate, conduce la clasificarea bunurilor economice, in:

1) marfare;

2) nonmarfare.