Economia de piață - Cosmin Marinescu - recenzie

Lucrarea “Economia de piaţă.Fundamentele instituţionale ale prosperităţii” , avandu-l coordonator pe D-l Cosmin Marinescu , este alcatuita dintrei parti ample , ce cuprind 14 capitole , iar din primele pagini aflam ca isi propune sa realizeze o „radiografie a economiei de piata” .

Primul capitol se numeste „Societate , institutii si economie de piata” , in cadrul sau fiind tratate o serie de concepte :”societate” , „actiune umana” , „institutii” etc.

Societatea umana reprezinta efectul interactiunii umane , totalitatea relatiilor de schimb voluntar ce se stabilesc intre membrii acesteia . Ea nu poate fi catalogata drept o entitate de sine statatoare , deoarece ea nu poseda viata , nu poate actiona , ci numai oamenii dintr o societate au capacitatea de a actiona . Oamenii actioneaza pentru a-si atinge niste scopuri , de aceea orice actiune umana este considerata intotdeauna rationala . Astfel , expresii de genul „consumator rational „ sunt complet eronate si pleonastice .

Institutiile au luat nastere in societate din nevoia oamenilor de incredere si stabilitate in cadrul interactiunilor umane . Institutiile sunt diferite de organizatii . Am putea afirma ca „institutiile sunt regulile ,iar organizatiile sunt jucatorii „ (North Douglass) . Astfel , institutiile creeaza stimulente pe care oamenii le pot considera oportunitati si pot actiona in sensul satisfacerii nevoilor lor .

Stiinta economica are natura apriorica ; teoria stiintii economice nu poate fi fundamentata pe baza statisticii , a matematicii ori a istoriei . Economia se bazeaza pe adevaruri general valabile si este o stiinta a actiunii umane , actiune care nu poate fi altfel decat individuala si subiectiva . Totodata valoarea , utilitatea , costul sunt categorii economice subiective deoarece ele nu pot fi masurate .

Cooperarea sociala are la baza schimbul voluntar , schimb care este , in mod necesar , reciproc avantajos si care sta la baza diviziunii muncii in societate , la baza formarii pietei . Acest schimb este nu este un schimb de bunuri , ci un schimb de titluri de proprietate , deci schimbul voluntar nu poate avea loc decat in contextul existentei proprietatii private , conditie esentiala a libertatii, deci schimbul voluntar nu poate exista decat in contextul economiei de piata .

In economia de piata , „mana invizibila” armonizeaza bunastarea oamenilor , obtinuta din incercarea de a satisface cat mai bine nevoile individuale , cu „bunastarea societatii „ . Astfel , fiecare om care urmareste satisfacerea propriilor nevoi contribuie la bunastarea sociala . In lipsa proprietatii private sau in contextul detinerii dreptului de proprietate asupra unei resurse de catre mai multi oameni , principiul „mainii invizibile” functioneaza tocmai invers , deoarece , prin urmarirea satisfacerii nevoilor personale , un om il priveaza pe ceilalti oameni de resursele aflate in proprietate comuna , deoarece nevoia este , intotdeauna si in mod necesar , individuala , ea neputand fi „colectiva” . De asemenea , institutia dreptului de proprietate reprezinta un stimulent pentru detinatorul acelui drept . In lipsa proprietatii private , oamenii nu vor mai fi tentati sa investeasca in ceva ce nu este al lor , deci resursele vor fi alocate defectuos, chiar risipite .

Dreptul la proprietate privata este conditia esentiala a libertatii si deriva din insasi natura umana : fiecare individ este propriul sau stapan , stapanul propriilor sale activitati si in concluzie stapanul oricarui lucru pe care il scoate din starea lui naturala , prin intermediul muncii sale . Astfel , principiul care sta la baza formarii pietei izvoraste din insasi natura umana .

Rolul guvernului in societate ar trebui sa fie unul foarte simplu :de aparare a dreptului de proprietate al cetatenilor . Insa , cu cat guvernul isi intensifica actiunile in societate , cu atat va creea discretionar drepturi de proprietate .

Unii oameni pun semnul egal intre democratie si libertate . In realitate , democratia nu este decat „unul din modurile posibile de desemnare a conducatorilor politici”(Hoppe) , pe cand libertatea inseamna respectarea proprieteatii .

Oamenii pot obtine prosperitate atat prin respectarea , cat si prin incalcarea dreptului de proprietate , insa , pe termen lung , productia si schimbul de drepturi de proprietate creeaza prosperitate , pe cand frauda si coercitia redistribuie prosperitatea non-proprietarilor si chiar o distrug .

Singurul mod prin care indivizii isi pot coordona activitatile este prin intermediul sistemului de preturi , deoarece pentru ca ei sa si coordoneze planurile individuale cu cele ale celorlalti, este nevoie de un mijloc de schimb si anume moneda . Preturile bunurilor de consum se stabilesc plecand de la ideea ca ele capata valoare in momentul incare sunt trecute prin filtrul preferintelor si necesitatilor consumatorilor . Bunurile productive , insa , nu pot capata un pret (valoare ) in mod direct , deoarece acestea nu sunt consumate in stare pura , pentru a le putea fi apreciata utilitatea , ci sunt folosite in procesul de productie , astfel pretul lor formandu-se in mod indirect , prin anticiparea valorii viitoare a bunurilor de consum la a caror producere participa .

La baza concurentei sta insasi categoria actiunii umane : prin actiunile menite sa satisfaca nevoile oamenilor , acestia intra in „competitie” cu al ti oameni . „Miza” acestei competitii este aceea de a satisface cat mai bine nevoile consumatorilor si , o data cu aceasta , pentru a-si satisfacecat mai bine propriile nevoi . Conditia de baza a concurentei este reprezentata de libertatea persoanelor de a se manifesta productiv , de a-si manifesta dreptul de proprietate asupra resurselor detinute , libertate care nu este ingradita prin impunerea de catre stat de privilegii de monopol .