Extras din referat

Dupa cum rezulta din titlul lucrarii (“ECONOMIA DE PIATA. Fundamentele institutionale ale prosperitatii”), aceasta isi propune sa vorbeasca despre semnificatia termenului de “economie de piata” (capitalism sau ordinea proprietatii private), despre fenomenele aferente acesteia, precum si despre rolul pe care ea il are in dezvoltarea societatii. In partea destinata introducerii, autorii ne aduc la cunostinta scopul lucrarii dumnealor si anume acela ca doresc sa deschida cat mai mult poarta “cunoasterii adevarului economic despre prosperitate”. Este sustinut faptul ca economia de piata reprezinta o stare naturala a societatii omenesti, o victorie a libertatii individului in societate impotriva puterii statului. Insa nu toata lumea e convinsa de acest lucru, existand grupuri care ori este neaga cu vehementa existenta ei, ori o interpreteaza intr-un mod eronat. Cu toate acestea, varianta corecta poate fi cunoscuta si explicata cu ajutorul acestei lucrari, care este structurata in trei parti.

In prima parte a lucrarii, intitulata “Economia de piata: fundamente teoretice” , ne este prezentata stiinta economica, considerata a fi o stiinta a actiunii umane, si principala sa sarcina, aceea de a explica comportamentul uman in interactiune cu nevoia de satisfacere a nevoilor individuale. Ne este adus la cunostinta faptul ca individul nu poate trai izolat si ca viata sa poate prospera mai bine in societate, care nu este altceva decat rezultatul cooperarii interumane.

Teoriile economice, bazate pe observatie, sunt valabile doar intamplator, nefiind exacte de fiecare data, deoarece omul intotdeauna are posibilitatea de a alege, actiunile acestuia nefiind fixate, ci variabile. Singurul mijloc prin care cercetatorii pot argumenta si demonstra existenta unor legi universal adevarate ale stiintei, considerate a fi cele economice, este ratiunea. Autorii se opun ideii ca nu poate exista teorie, in absenta observatiei, explicand cum ca, daca inaintea unei anumite experiente nu s-a observat o anumita corespondenta a acesteia cu realitatea, ea poate ajunge a fi respinsa, chiar daca este o descoperire categorica, din care se pot trage avantaje viitoare. Deci, economia este alcatuita din propozitii a priori, ea fiind teoretica, si nu istorica.

Societatea este vazuta ca un tot unitar, care “actioneaza” precum o singura persoana. Aceasta viziune individualista este baza tuturor elaborarilor teoretice privind omul si societatea. Insa ea nu este corecta, deoarece actiunile oamenilor sunt eminamente individuale. De exemplu, daca un om savarseste o crima, asta nu inseamna ca intreaga societate este vinovata de aceasta, doar pentru ca toti sunt vazuti ca o singura persoana.

Legile economice nu pot fi exprimate din punct de vedere al cantitatii, ci al calitatii. Subiectivitatea rationalitatii si eficientei ne duc la concluzia ca fiecare actiune are un cost subiectiv, economistul fiind persoana care poate doar sa consemneze activitatea umana, nicidecum sa o masoare sau aprecieze. Aceste legi economice nu trebuie aplicate fortat in economie, prin interventia statului, de exemplu, ci trebuie lasate sa se manifeste liber, in caz contrar observandu-se aparitia a numeroase efecte negative. Acesta este si marea problema a economiilor din ziua de azi: interventia statului. Fie ca exista intr-o masura mai mare sau mai mica, aceasta nu face decat sa deregleze mersul normal al pietei libere, al economiei de piata. Exista o multitudine de conflicte de opinii care apar in jurul termenului de “economie de piata”. Desi sunt multi care sustin socialismul si interventionismul si care afirma ca si in socialism exista o economie de piata, aici ne este clar specificat ca acesti doi termeni nu au nimic in comun. Economia nu mai poate fi considerata “de piata” daca nu are la baza institutii specifice, cum ar fi proprietatea privata, aceasta fiind sursa esentiala a prosperitatii economice. Ori, socialismul nu permite existenta proprietatii private, totul fiind monopolizat de catre stat. Acest lucru inseamna ca sfera libertatii individului in societate dispare. Insa piata nu este o entitate compatibila cu puterea, individul fiind liber atunci cand i se permite sa aleaga mijloacele pe care le poate intrebuinta pentru atingerea obiectivelor alese de el. Astfel, puterea apartine proprietarilor de capital si nu statului, a carui singura datorie ar trebui sa fie pedepsirea celor care comit fapte de agresiune.