Economia Moldovei de la Criză la Creștere Economică

Situaţia economică existentă în R. Moldova în perioada anilor 1991-2009 este una foarte instabilă, economia trecînd printr-un şir de crize şi diverse probleme legate de organizare. Deci în această perioadă şi indicatorii macroeconomici au avut cînd urcuşuri cînd coborîşuri, în dependenţă de situaţia existentă în ţară. Acest lucru era şi de aşteptat dat fiind faptul că la începutul anilor ’90 R. Moldova îşi obţine independenţa şi este nevoită să-şi coordoneze economia într-un mod total diferit decît cel existent pe timpurile sovietice. Începutul perioadei postsovietice de dezvoltare a economiei Moldovei, la fel ca şi a altor state noi independente, s-a ciocnit de o criză ce a cuprins atît sectorul real şi financiar al economiei, cît şi sfera socială. Pentru fiecare state membre ale CSI evoluţia crizei din anii ’90 a avut particularităţile sale de evoluţie, proporţie şi consecinţe structurale, sociale.

Criza din anii ’90 a marcat economia Moldovei timp de 10 ani(din 1990 pînă în 1999) PIB-ul în acea perioadă micşorîndu-se, practic, de 3 ori. Ieşirea din această criză în Moldova a început mai tîrziu faţă de celelalte ţări CSI. Pe lîngă toate acestea, poziţiile de start, la momentul începutului creşterii, s-au dovedit a fi foarte slabe, scăzute. Acest lucru ne-a marcat pînă în prezent, chiar dacă la începutul anului 2000 începuse o creştere economică bazată pe probleme fundamentale de dezvoltare social-economică – deficitul investiţiilor, şomajul în masă.

1. 1. Sitaţia economică în perioada crizei din anii ’90

Evoluţia crizei din ’90-’99 sec. XX s-a desfăşurat pe etape. Astfel, pot fi delimitate trei etape determinate de intensitatea sau scăderea din intensitate a unor factori externi şi interni.

I etapă – recesiunea economică continuă (anii 1990- 1996)

Ca urmare a efectuării reformelor din ’90 (liberalizarea comerţului extern, trecerea la formarea liberă a preţurilor, privatizarea, introducerea monedei naţionale, liberalizarea pieţilor), a prăbuşirii politice şi economice a URSS economia naţională ma fost nevoită să modifice radical toate ’’regulile de joc’’. Astfel economia se reforma destul de dinamic avînd legături reciproce cu producătorii şi beneficiarii din alte republici (schimbul de mărfuri cu republicile URSS în 1991 a constituit aproximativ 60% din PIB). Dar pe parcursul următorilor ani PIB-ul

s-a redus de aproape 3 ori, constituind în 1996 doar 36,2% din nivelul anului 1989.

Inflaţia din perioada dată a condus la reducerea volumului producţiei şi scăderea activităţii economice. Astfel s-a agravat situaţia crizei bugetare, care s-a manifestat nu numai în diminuarea cheltuielilor reale şi acelora din sistemul bugetar, dar şi în creşterea continuă a deficitului bugetar. În 1996 deficitul bugetului consolidat a atins 9,7% din PIB.

Din 1990 pînă în 1996 cheltuielile reale ale statului pentru ocrotirea sănătăţii s-au redus mai mult de 2 ori (cu 57%), pentru învăţămînt şi ştiinţă – de 3 ori (cu 67%), pentru plata pensiilor – mai mult de 2 ori (cu 58%), pentru plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor către populaţie – mai mult de 6 ori (cu 84%).

Analizînd aceste date se poate de constatat că, de fapt, criza socială s-a dovedit a fi mai profundă şi acută decît cea economică. Marea majoritate a populaţiei era lipsită de loc de muncă, deci nu dispunea nici de un venit pentru a se întreţine. Pe lîngă ceasta nici statul nu mai avea posibilitatea să acorde asistenţă socialăîn formă de indemnizaţii, compensaţii şi servicii sociale gratuite (servicii medicale, studii).

II etapă – frînarea recesiunii (anul 1997)

Anul 1997 a adus o mică rază de lumină asupra economiei naţionale deoarece aducea primele indicii ale diminuării crizei şi începutul creşterii economice. Volumul producţiei industriale în ansamblu s-a menţinut la nivelul anului precedent, volumul producţiei agricole a crescut cu 11%. Pentru prima dată de la începutul crizei a fost înregistrată o creştere a PIB-ului cu 1,6%. A scăzut considerabil nivelul inflaţiei. Cursul de schimb, pentu prima dată din momentul introducerii monedei naţionale (1993), a devenit stabil şi pe parcursul anului practic nu s-a schimbat.

În pofida acestor schimbări economice pozitive criza socială continua să se agraveze: scădea numărul populaţiei încadrate în economie, creştea decalajul dintre mărimea bugetului minim de consum şi veniturile medii ale populaţiei, nu a fost realizată o creştere reală a cheltuielilor statului pentru învăţămînt şi ocrotirea sănătăţii.

III etapă – o nouă spiră a crizei (anii 1998-1999)

Etapa aceasta a fost determinată de destabilizarea financiar-economică din Rusia. Economia ţării noatre a reacţionat rapid la această criză, fapt ce se exprimă în mare măsură prin gradul înalt de dependenţă de piaţa rusă (în 1997 cota Rusiei în exportul Moldovei era de 58,2%, iar în import de 28,5%).

Noua situaţie de criză a durat doi ani şi consecinţele ei negative au fost mai profunde şi îndelungate. Pe parcursul anilor 1998-1999 volumul PIB-ului a scăzut cu 10% (cu 6,5% în 1998 şi cu 3,4% în 1999). S-au intensificat procesele inflaţioniste. Nivelul şomajului (potrivit metodologiei Oficiului Internaţional al Muncii) a atins în 1999 un nivel record şi a constituit 11,1%.

Concluzie: criza economică din Moldova, ce a durat un deceniu, s-a caracterizat printr-o amploare şi profunzime deosebite. În punctul cel mai de jos al crizei (anul 1999) volumul PIB-ului produs a costituit doar 1/3 din nivelul anterior crizei (anul 1989), volumul producţiei industriale – 33,8%, al producţiei agricole – 44,4%, investiţiile în capital fix – 11.0%. acestea au fost poziţiile de ’’start’’ ale economiei R. Moldovei înainte de începutul redresării.