Economia mondială între crize și dezvoltare

Prima conflagratie mondiala ca si pacea care i-a urmat au pus in fata popoarelor probleme dificile in ceea ce priveste refacerea si readaptarea economiilor nationale la realitatile postbelice. Europa nu numai ca a pierdut monopolul economic pe care l-a avut asupra intregii lumi dar si multele din noile state aparute pe scena politica s-au transformat din clienti in concurenti. Sistemul de tratate de la Versailles a eliminat razboiul din perspectiva operatiunilor militare, confruntarile in plan economic au continuat confirmand parca asertiunea ca popoarele "alearga zadarnic dupa un echilibru care niciodata nu este ajuns". (1 ; 6) q7s21sl

Refacerea si reconstructia economiilor nationale in principalele state europene au necesitat rezolvarea mai multor probleme dintre care cele mai importante erau cele referitoare la alegerea modului optim de dezvoltare economica si refacerea fluxurilor comercial-financiare intra si extraeuropene din perioada antebelica.

1.REMODELAREA SI REFACEREA ECONOMICA DUPA PRIMA MARE CONFLAGRATIE MONDIALA

Dupa terminarea razboiului pentru toate statele angajate in conflict, problema fundamentala a fost gasirea solutiilor optime pentru trecerea economiilor la starea de pace. Multe dintre acestea vor suferi o severa criza a reconversiunii care va dura, un timp mai lung sau mai scurt functie de nivelul de dezvoltare economica al fiecarei tari in parte.

Refacerea postbelica, prefacerile adanci de restaurare pe baze moderne a economiilor noilor state europene, care trebuiau sa le asigure demnitatea in lume si succesul in competitia pe piata mondiala cu tarile industrializate din centrul si apusul continentului, deveneau posibile numai prin promovarea progresului tehnic, prin sporirea investitiilor de capital, prin accelerarea si diversificarea productiei de fabrica si a intregii economii, prin cresterea ponderii produsului social si a venitului national, prin acordarea unei importante mai mari factorilor autohtoni - mijloace banesti, forta de munca si de conducere - si restrangerea penetratiei finantei straine, prin sporirea rolului interventionist al statului si a contributiei invatamantului, stiintei si culturii si activitatea economica. Doar in acest mod se putea ajunge la administrarea si valorificarea optima a resurselor de materii prime si de energie umana si materiala in conditiile in care intreaga lume a intrat in cursa de refacere si de dezvoltare economica. (1 ; 39-40)

Faptul ca Europa a pierdut competitia economica in fata "Lumii Noi"- in special S.U.A si Japonia - iar efortul de reechilibrare s-a produs in folosul acestora din urma a impus nu numai factorilor de decizie politica si capitalistilor din principalele tari europene ci si elitei intelectuale din domeniul economicului sa se aplece asupra studierii si gasirii unor noi modele economice de dezvoltare pentru tarile lor. Teoreticienii, dar si analistii economici au atras atentia inca de la finele conflagratiei (1918) ca viata economica a statelor se indreapta spre organizari unitare, intelegand prin aceasta formarea de carteluri, trusturi, etc., ceva ce implica principiul securitatii intre stat si intreprinderea economica particulara. Aceasta solidaritate era ceruta de faptul ca lupta economica nu se mai desfasura "de la persoana la persoana ci de la organizare la oraganizare" (2 ; 3).

Modelul spre care s-au indreptat principalele state europene a fost cel american. Aspiratia spre americanizarea economica a Europei a fost, in mare parte, legitima caci nicaieri in lume nu s-a experimentat mai mult ca in S.U.A. in ceea ce priveste restructurarea rationala a activitatilor de productie, schimb si de consum, gestionarea administrativ stiintifica a intreprinderii etc.

Europa avea nevoie de marirea valorii utile a fortei de munca mai ales in conditiile unei accentuate crize a bratelor de munca determinata de pierderea atator vieti omenesti in anii conflagratiei. Prin introducerea pe continentul european a principiilor taylerismului s-a rezolvat aceasta problema deoarece si economiile europene au inceput sa rationalizeze raporturile dintre folosirea optima a utilajului, divizarea lucrului dupa criteriul eficientei optime, si consumul de materii prime, combustibil, finante si forta de munca. (3 ; 512)

Nevoia de noi modele pentru economia europeana era justificata de Max Weber prin necesitatea organizarii rationale a muncii si restabilizarii activitatilor economice (4 ; 13-15). In Romania o serie de mari spirite ale timpului cereau remodelarea si regandirea economiei. Nicolae Iorga vorbea la inceputul deceniului patru de adaptarea "ritmului american in Europa (5 ; 194) iar Mihail Manoilescu cerea in Parlamentul Romaniei masuri pentru organizarea muncii, care, inevitabil conducea la ordonarea societatii (1 ; 43).

In confruntarea de modele si doctrine in plan teoretic la diferite Congrese si reuniuni ale specialistilor dar si in plan aplicativ cea mai mare sansa a avut-o liberalismul care a dominat nestingherit in economie toata epoca moderna, desi gravele consecinte ale razboiului i-au deschis perspective sumbre dar pe care le-a depasit dupa grava criza economica din anii 1929-1933. Modelul liberal a reprezentat vectorul principal al gandirii economice, in confruntarea cu alte doctrine si modele economice chiar daca dupa Versailles el a trebuit sa-si adauge la paradigmele de baza unele particularitati cum au fost sporirea intervetionismului etatist in economie, sublinierea scopului de utilitate publica, organizarea productiei industriale, compunerea principiului individualismului in folosul statului si al colectivitatii, stabilirea unui regim de circulatie si de distributie apropiat de idealul de dreptate. Prin acestea liberalismul s-a regenerat si s-a transformat in neoliberalism. Modelul se deplaseaza de la clasic la neoclasic in organizarea economiei, de la faza atotputerniciei intreprinzatorului particular la aceea a implicarii statului. (6 ; 86) Neoliberalismul, deci, a reprimit bagajul teoretic al liberalismului, renuntand la tezele circumstantiale depasite si a mentinut tot ceea ce era peren. Acest model, in noile realitati aparente in primii ani postbelici, era mai apropiat de cerintele economiei moderne si dinamice, si a dovedit ca ridicarea prestigiului material si spiritual al Europei nu putea avea loc decat prin valorificarea maxima a bogatiilor naturale si a resurselor umane. Interventia statului in economic a fost dictata de noile practici din relatiile economice mondiale - protectionismul in primul rand, dar si de atenuarea ..... de corelarile fiscalitatii cu inflatia etc... Formele concrete de interventie a statului in economie au diferit de la un stat la altul, in raport de conditiile si traditiile social-economice din fiecare tara.

Modelul de economie dirijata a fost inspirat de ideologiile totalitare de stanga - bolsevismul - si de dreapta - fascismul si nazismul -. Natiunea si sensurile economiei dirijate, ca non model economic s-au impus in Est prin consolidarea statului sovietic si in vest in conditiile aparitiei si declararii crizei economice mondiale. (1 ; 64)

Penetratia modelului planificarii, influentata, in parte, de efectele aplicarii lui in URSS si de eficienta si rapiditatea cu care fascismul a actionat in timpul crizei economice (1929-1933), va determina acumularea de argumente pro si contra pentru o disputa intre adeptii economiei de piata si cei ai economiei planificate.

Printre alte modele care au circulat in teoria si practica economica europeana, a fost corporatismul. Acesta preconiza asocierea muncitorilor in corporatii in opozitie cu sindicatele si conducerea economiei prin metode dirijiste. Corporatismul, desi teoretic a fost studiat si in alte tari decat cea in care a aparut- Italia, n-a avut o coerenta suficienta pentru a constitui calea ideologica intermediara intre liberalism si etatism. (3 ; 157)