Educație și libertate - repere instituționale ale dezvoltării

Această recenzie este realizată pe baza cărţii intitulată ,,Educaţie şi libertate,Repere instituţionale ale dezvoltării” anul apariţiei fiind 2011, aparţinând lect.univ.dr.Marius- Cristian Pană,fiind o carte realizată în cadrul Centrului pentru Economie şi Libertate,având un număr de pagini de 237.

Cartea pe baza căreia a fost realizată recenzia este structurată în cinci capitole şi anume:capitolul unul,,Incursiune istorică asupra rolului şi evoluţiei educaţiei”, capitolul doi ,,Educaţie în ştiinţa economică”,capitolul trei,,Controverse privind finanţarea şi furnizarea educaţiei’’,capitolul patru,,Dezvoltarea economică şi economia dezvoltării” şi capitolul cinci,,Educaţia în ecuaţia dezvoltării economice”.

În ceea ce priveşte studiul acestei lucrări am remarcat faptul că s-a acordat o deosebită atenţie asupra educaţiei ca factor important al procesului dezvoltării.Astfel,sublinierea rolului educaţiei din perspectiva omului care actionează reprezintă un element esenţial al lucrării,educaţia fiind principala sursă a dezvoltării.Mai mult decât atât am constatat faptul că omul nu poate exista fără educaţie deoarece aceasta constă în transmiterea cunoştiintelor,acumulărilor rezultate din interacţiunile în cadrul societăţii.

În cadrul primului capitol,am înteles ca educaţia din nou este un factor indispensabil pentru ca o civilizaţie să se nască şi să se dezvolte,fiindca omul se deosebeşte de animal prin raţiune,prin abilitatea sa de a-şi atrage obiectivele precum şi de a găsi mijloace adecvate de a le atinge.Din această perspectivă omul se bazează pe raţiune,în timp ce animalul se bazează pe instinct,însa omul nu beneficiază de raţiune de la naştere,ci instinctul este cel care îi permite supravieţuirea.De asemenea,ceea ce-l separă pe om de animal este educaţia,deoarece fără aceasta omul s-ar afla într-o postură similară cu cea a animalelor.De exemplu, în Grecia antică apare pentru prima dată un sistem în care asigurarea educaţiei era o preocupare exclusiv individuală.La polul opus se află Sparta.Dacă în Atena educaţia viza instruirea fizică şi artistică,în Sparta,educaţia îsi propunea sădirea în caracterul tinerilor a dârzeniei,a curajului şi a spiritului de sascrificiu chiar pânâ dincolo de instinct.Mai târziu,educaţia nu se referea doar la şcoli,grădiniţe,licee,universităţi,deoarece în realitate aceasta este un proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi prin intermediul acţiunilor pe care oamenii le iniţiază în plan individual,dar şi în relaţiile cu semenii.Astfel,sistemul modern educaţional a apărut în secolul XIX,când în Europa şi SUA au fost adoptate primele legi privind educaţia obligatorie.Însa, educaţia era în principal o problemă a familiei,parinţii hotărând în ce măsură copiii vor beneficia sau nu de educaţie.Ce am remarcat este faptul că de cele mai multe ori parinţii lăsau educatia în plan secundar,pentru ca urmaşii lor să se ocupe de agricultură şi de cele mai multe ori în şcoli existau copii care proveneau din familii înstărite.În ceea ce priveşte cazul famiilor de imigranţi germani din Pennsylvania,imigraţia a constituit un factor de progres pentru extinderea infrastructurii educaţionale.