Eficiență economică - productivitatea factorilor de producție

1.1.Conceptul de eficienta economica

Evaluarea actiunilor umane a fost si va fi necesara in orice domeniu al vietii economico-sociale.in acest sens,eficienta este un atribut al omului,al factorului organizat,care reuseste sa deosebeasca din multitudine interdependentelor cauzale pe acelea care sunt esentiale ,reale si nu aparente.’

Abordarea conceptului de eficienta economica a avut loc in urma cu peste o suta de ani,in anul 1890,cand termenul de praxiologie pare a fi fost folosit pentru prima data.Dar teoria economica a fost preocupata de inaintea praxiologiei de identificarea si potentarea unor principii de crestere a eficientei ,desi pana in secolul XX nu s-au folosit termenii de astazi.Economistii clasici puneau inca problema maximizarii rezultatelor,fara a specifica ca este vorba de eficienta economica Cu toate acestea,definirea conceptual,principiile si modalitatile da masurare a eficientei economice ,nici pana in prezent nu au gasit un consens deplin,si din aceasta cauza,intalnim directii contradictorii de abordare si tratare a conceptului.

Termenul de eficienta provine de la cuvintele latinesti “efficere”,”efficiere”,”efficax”, cu sensul de a produce efectul sau rezultatul dorit.In acest sens,eficienta in general si eficienta economica in special,caracterizeaza masura in care s-a produs efectul scontat,anticipat.In aceasta acceptiune termenul de eficienta nu trebuie confundat cu termenul de eficacitate.Termenul de eficienta a fost folosit mai mult in latina clasica , in tarile nordice,in timp ce termenul de eficacitate se regaseste in Latina vulgara si in tarile sudice.Diferenta conceptuala dintre termenii de eficienta si eficacitate a fost facuta in anii “50 prin eficienta intelegandu-se raportul dintre efect si efort, iar prin eficacitate masura in care efectul realizat se apropie de cel dorit,scontat,anticipat.

In literature economica se considera ca notiunea de eficienta economica a aparut in secolul nostru in urma utilizarii matematicii in analiza economica Eficienta economca, de regula,este legata de numele economistului italian Vilfredo Pareto care prin formalizarea matematica defineste eficienta ca raport de echilibru intre optimul consumului si optimul productiei.Incepand cu anii “30 a avut loc o dezvoltare rapida a teoriei economice si a cercetatorilor operationale care au dus la investigatii generale de valoare inclusive in domeniul eficientei economice Calculul diferential extins asupra problemelor economice de minim si de maxim,metoda input-output a lui Leontieff asupra judecatii proportiilor in care eforturile sunt orientate catre producerea de bunurilor intermediare si productia finala ,sunt numai doua dintre asemenea directii fructoase.Cercetarile privind optimizarea folosirii economice a resurselor au permis si dezvoltarea cercetarii teoretice ,au condus la stabilirea unor noi categorii economice cum sunt preturile optime si normativele potime de eficienta.

In acest sens general,eficienta se refera la ansamblul activitatilor social-economice,reprezentand maximum de efecte cu minimum de eforturi.Eficienta economica exprima raportul dintre efectul util si efectul necesar pentru obtinerea lui sau invers ,raportul dintre consumul de factori de productie si rezultatele obtinute

Criteriul general de apreciere a eficientei oricarei activitati economico sociale il reprezinta minimizarea volumului resurselor avansate si chltuieli pentru obtinerea fiecarei unitati de efect.Aceasta este solutia de optimizare a dezvoltarii in conditii de rationalitate si eficienta pe care le impune competitivitatea practica.In aceasta apreciere,cei doi termeni ai raportului rezultate-cheltuieli pot fi sintetizati in urmatoarele cerinte pentru economia moderna:

1)maximizarea atragerii populatiei apte de munca la desfasurarea unor activitati socialmente utile

2)maximizarea productivitatii muncii

3)maximizarea garadului de utilizare a a tuturor capacitatilor de productie

4)maximizarea gradului de valorificare a resurselor naturale

5)maximizarea efectelor nou-create la fiecare unitate de efort integral depus

6)minimizarea cheltuielilor de resurse pentru atingerea efectelor dorite

7)realizarea unei calitati optime in raport cu exigentele consumului intern si extern si cu restrictiile care se ridica in alocarea resurselor