Eficiența Investițiilor

Pentru definirea noţiunii de investiţii sunt necesare unele precizări cu privire la conţinutul acestora şi termenul folosit în exprimare.

În concepţia autorilor occidentali, noţiunea de investiţii are un sens restrâns şi unul larg.

În sens restrâns, investiţiile sunt mijloace financiare destinate achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată sau de capital fix pentru lărgirea şi modernizarea producţiei.

În sens larg investiţiile înglobează atât cheltuielile cu preocuparea mijloacelor de muncă, cât şi pe cele destinate achiziţionării de materii prime, materiale, plata salariilor, precum şi pentru diverse operaţiuni bancare, adică toate resursele financiare folosite în mod curent într-o unitate economică pentru finanţarea producţiei.

În concepţia celor mai importanţi autori occidentali, investiţiile sunt conisiderate” resursele angajate în speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp” sau “bani sau se vor înregistra alte avantaje.

A investi presupune a cumpăra bunuri de folosinţă îndelungată sau mijloace de muncă care se vor folosi în producţie ( aşadar investiţiile sunt anterioare procesului de producţie ) , ceea ce impune renunţarea la un consum imediat, cert în favoarea unor perspective băneşti suplimentare ce ar putea să se obţine peste un anumit timp, pe seama bunului investit.

Clasificarea investiţiilor

În literatura de specialitate există mai multe clasificări ale investiţiilor, în funcţie de diferite criterii:

a) După structura lor:

-maşini utilaje, instalaţii şi linii tehnologice, inclusive aparate de măsură şi control;

- lucrări de construcţii- montaj, compuse din lucrări de montaj al utilajelor tehnologice realizate pe şantierele de construcţii;

- lucrări geologice pentru descoperirea de noi reserve de substanţe minerale utile;

- alte cheltuieli de investiţii care se referă la plantaţi, până la trecerea acestora pe rod, cumpărarea şi creşterea animalelor până la producţie;

b) După natura lor:

-investiţiile corporale, care sunt constituite din activul fizic şi activul circulant al firmei;

-investiţiile necorporale, care cuprind : activele necorporale sub forma de fond de comerţ, brevete s.a, cheltuieli( în sensul contabil al cuvâtului) cu formarea personalului de exploatare, de publicitate, cu studii etc;

- investiţii financiare, sub forma de titluri de participare( imobilizări financiare), împrumuturi pe termen lung;

c) După gradul de risc:

- investiţii cu risc scăzut ( de regulă), investiţiile de modernizare sau de retehnologizare;

-investiţii cu risc sporit ( în general, sunt investiţiile de dezvoltare, expansiune sau de diversificare);

d) După materializarea în active fixe:

-clădiri;

- construcţii speciale;

-maşini , utilaje, instalaţii de lucru;

-aparate de măsură, control şi reglare;

-mijloace de transport;

-animale şi plantaţii;

-unelte,dispositive, mobilier şi aparatura birotică;

-active corporale mobile;

e) După sursa de finanţare

- investiţii finanţate din surse proprii(din profit, din fondul de amortizare şi din încasările obţinute în urma vânzării unor utilaje);

Evaluarea proiectelor de investiţii

Luarea unei decizii de investiţii are la bază un studiu de oportunitate şi de eficienţă care să permită alegerea dintre mai multe variante de proiect a aceleia care să asigure rezultate maxime cu minimum efort.

Oportunitatea se apreciază în strânsă corelaţie cu necesitatea, eficienţa şi timpul optim de realizare şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie, cu formarea resurselor financiare, cu posibilităţile de aprovizionare cu resursele materiale, cu cererea de bunuri existentă.

Eficienţa se reflectă în raportul dintre rezultatele deţinute din exploatarea investiţiei şi cheltuielile făcute cu investiţia respectivă.Ea este influenţată de diverşi factori,cei mai importanţi fiind nivelul costurilor de producţie şi volumul vânzărilor. Cu cât va fi mai mare volumul vânzărilor cu atât vor fi mai mici costurile unitare de producţie.

Fundamentarea unui proiect de investiţii necesită o serie de comparaţii între câştigurile aduse de o investiţie şi alte plasamente( investiţiii) sau compararea câştigurilor din diverse proiecte.

În mod frecvent se compară câştigul aduse de o investiţie financiară sau materială cu dobândă se s-ar putea obţine la depozitele bancare.Dacă depozitul bancar ar aduce investitorului o dobândă mai mare decât profitul adus de investiţia preconizată,proiectul va fi respins în favoarea plasamentului bancar. Decizia de respingere ţine cont şi de riscurile diferite pe care le presupun cele două oportunităţi de investiţie ; riscul este mai redus în cazul depozitului bancar şi mult mai mare în cazul celeilalte investiţii materiale sau financiare.