Eficiența Investițiilor în Cadrul Relațiilor Economice Internaționale

Promovarea investiţiilor străine directe şi a investiţiilor de portofoliu

Economiile moderne sunt din ce în ce mai strâns legate de fluxurile economice şi financiare internaţionale,privite prin prisma fenomenelor de globalizare şi de integrare economică.În acest context, economiile dezvoltate au un rol primordial de creditori sau ofertanti de capital, în timp ce economiile slab dezvoltate sunt, prin excelenţă, debitori sau piaţa de plasamente de capital.Investiţiile externe pot fi de doua feluri: investitii straine directe sau investitii de portofliu,asimilate cu investitiile financiare.

Investiţiile străine directe sunt legate de investitiile reale si reprezintă un plasament de fonduri într-un obiectiv economic sau într-o activitate de servicii, care funcţionează pe teritoriul unei alte ţări.Resursele pentru investiţiile directe se pot materializa în active materiale sau nemateriale şi dau drept de control direct al investitorilor străini asupra acelor întreprinderi.

Investiţiile străine directe sunt importante pentru că aduc aport direct în capital, tehnologie,metode de organizare moderne etc., deci influenţează direct mediul economic românesc, dar care permit investitorului să exercite controlul asupra utilizatorilor, dar ân acelaşi timp, creează premise pentru o dezvoltare susţinută, pe coordonate performante pentru utilizatorii de investiţii directe. Investiţia străină directă presupune internalizarea unor active tangibile şi intangibile în urmatoarele conditii:

• agentii economici implicati sa fie situaţi în spaţii naţionale diferite, şi anume: investitorul direct (persoana fizica sau juridica) este rezident în tara de origine, iar investiţia directă se regăseste în tara gazdă sau tara receptoare;

• interesul investitorului să se manifeste pe termen lung;

• investitorul să exercite controlul asupra activelor în care s-a realizat investitia;

Investitiile de portofoliu sunt legate de investiţiile financiare şi reprezintă plasamente de fonduri în străinătate în valori mobiliare (hârtii de valoare). Ele se referă, în general, la cumpărări de acţiuni şi obligaţiuni, puse în circulaţie de autorităţile publice (state, autoritati locale), de întreprinderi cu capital de stat sau de întreprinderile private. În prezent, piaţa financiară utilizează o multitudine de instrumente financiare, legate atat de piata monetara, cât şi de piaţa de capital.Aceste investiţii străine de portfoliu nu dau ofertanţilor de fonduri dreptul de conducere asupra activităţii emitentilor de hârtii de valoare, ci procura investitorilor străini doar venituri sau drepturi, specifice pieţei financiare. Astfel, spre deosebire de investiţia străină de portofoliu, investiţia străină directă “presupune transferarea de catre agentul emitent a controlului şi deciziei asupra activităţii receptorului”.În cazul investiţiilor străine directe interesul investitorului străin si, în consecinta, implicarea acestuia se manifestă pe termen lung, ceea ce exclude posibilitatea desfăşurării unor activităţi speculative posibile în situaţia investiţiilor străine de portofoliu.

Spre deosebire de investiţiile străine de portofoliu care reprezintă externalizarea unor active financiare (acţiuni şi obligaţiuni), investiţiile străine directe generează un flux investiţional internalizat care include atât active de capital (tangibile), cât si active intangibile (cunoştinţe manageriale, de marketing, know-how). O definiţie posibilă ar fi aceea că „Investiţia străină directă este o categorie a investiţiilor internaţionale care reflectă scopul unei entităţi rezidente într-o ţară (investitorul direct) de a obţine un interes de durată într-o companie rezidentă într-o alta ţară (investiţia directă).” O alta definiţie ar fi: „investiţiile străine directe constau în transferul unui pachet industrial în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permite investitorului sa exercite dreptul de control asupra investitiei” (Negritoiu, 1996, pag.53).

Majoritatea autorilor şi organismelor interne şi internationale consideră ca fluxurile de investiţii străine directe se compun din:

• actiuni: participarea la capitalul social al unei firme noi sau existente, ceea ce presupune crearea, extinderea unei societăţi sau achiziţionarea unei firme deja existente;

• împrumuturi intracompanie: includ fondurile împrumutate între investitorul direct şi filiale, sucursale şi firme asociate;

• profituri reinvestite: acele venituri pe care le primeste investitorul direct şi care nu au fost distribuite ca dividende sau venituri pe care sucursala nu le-a remis investitorului direct.

Investiţiile directe depind de o serie de factori, cum ar fi:

• Costul marginal al accesului pe o piaţă străină trebuie sa fie mai mic decât venitul marginal obţinut din această operaţiune;

• Existenţa unor condiţii ce fac că producţia în străinătate să fie mai puţin costisitoare decât exportul aceluiaşi produs;

• Producţia proprie în străinătate este mai profitabilă decât exportul sau vânzarea licenţelor.

Efectele investitiilor straine directe

Din punct de vedere conceptual, implicaţiile pozitive la nivel macroeconomic se referă, în principal, la următoarele aspecte:

Susţin creşterea economică, fapt ce se realizează diferenţiat funcţie de forma pe care o îmbracă investiţia străină directă. În cazul unei investiţii „pe loc gol” (greenfield), creşterea economică se datorează creării unei noi capacităţi de producţie, locurilor de muncă suplimentare, apariţiei unui nou consumator şi plătitor de taxe. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situaţia eficientizării activităţii agentului economic şi creşterii competitivităţii acestuia, permiţând supravieţuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Stimulează investiţiile interne, întrucât producătorii autohtoni vor fi interesaţi în creşterea eficienţei activităţii şi îmbunătăţirea calităţii output-urilor fie pentru a face faţă concurenţei datorate prezenţei investitorilor străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furnizori ai investitorului străin. În plus, firmele locale pot dobândi acces la canalele de distribuţie ale investitorului străin, caz în care vor fi interesate în creşterea producţiei şi a calităţii bunurilor realizate.

Sprijină restructurarea şi privatizarea, aspect care prezintă o importanţă deosebită în cazul statelor central şi est europene, în special în cazul firmelor care necesită un volum mare de capital şi capacitatea de a reorganiza şi eficientiza activitatea. Astfel, investitorii străini pot contribui nu numai cu resursele financiare necesare privatizării, în măsura în care efectuează ulterior investiţii în vederea eficientizării rapide a activităţii firmei.

Susţin creşterea investiţiilor de capital, datorită accesului investitorilor străini la sursele externe de capital. În cazul în care pieţele locale de capital nu dispun de resurse financiare pentru finanţarea unor proiecte importante, investiţiile străine pot acoperi acest deficit deoarece reprezintă o sursă directă de capital străin. Astfel, pot avea efecte pozitive asupra balanţei de plăţi externe, prin finanţarea deficitului de cont curent