Eficiența investițiilor - rolul investițiilor în economie

Rolul investițiilor în economie

Privite la nivel macroeconomic, activitățile economice trec prin stări succesive de creștere, dezvoltare, stagnare, criză. Intensitățile cu care acestea se manifestă diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta. Dinamica macroeconomiei poate fi cercetată prin utilizarea unor concepte specifice cum sunt : creșterea economică, expansiune și recesiune, dezvoltare economică și subdezvoltare social-economică, progres și regres economic etc. În prezent, națiunile consideră creșterea economică drept o expresie sintetică a șanselor pentru o viață mai bună și de aceea reprezintă un obiectiv major de politică macroeconomică.

Cu privire la conținutul creșterii economice s-au conturat opinii diferite, ce conduc la o diversitate de definiții ale acestui proces. În sens larg, creșterea economică semnifică evoluția ascendentă a unor mărimi economice agregate într-un anumit cadru spațial și temporal. În sens restrâns, creșterea economică este interpretată ca o evoluție pozitivă, ascendentă a rezultatelor macroeconomice, ceea ce constituie punctul de vedere general acceptat.

Rolul hotărâtor în atingerea obiectivelor îl au investițiile, ca motor al suplimentării, diversificării sau creșterii calitative a tuturor factorilor de producție. Nu se pot asigura sporirea capitalului fix sau circulant, suplimentarea numărului de locuri de muncă, creșterea randamentului utilajelor, sporirea productivității muncii, diversificarea producției etc. fără o judicioasă politică de investiții.

În condițiile economiei de piață, ale concurenței și ale existenței proprietății private, investițiile, privite ca o economie la fondul de consum, trebuie să fie cheltuite în așa fel încât să asigure o eficiență maximă, un nivel cât mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort. Decizia de investiție trebuie să se bazeze pe determinări cantitative și calitative riguroase, care să asigure orientarea efortului, investind spre cele mai bune variante de proiect.

Noțiunea de investiții are două sfere de cuprindere. Sfera lărgită este reprezentată de investițiile financiare, care cuprinde, în esență, orice plasament de capital cu scop de a obține un anumit profit .Cumpărare de acțiuni sau de alte titluri de valoare, plasamentele de sume bănești la bănci, alocarea unor fonduri pentru inițierea de afaceri înseamnă investițiile financiare. Sfera restrânsă se referă la achiziționarea de noi mijloace fixe și se cheamă investiții de capital.

Prin investiții de capital trebuie să se înțeleagă nu numai construcția de noi obiective, ci și modernizarea celor existente. În domeniul economiei reale ,în prezent, țara noastră nu are nevoie de noi obiective ci mai cu seamă de modernizarea celor existente. Aproape niciodată o nouă investiție nu reproduce exact o investiție anterioară. Invers, se poate spune că orice investiție aduce ceva nou. Investițiile sunt propagatoare de nou, lor le este propriu caracterul inovator, ele aduc întotdeauna schimbarea situației existente, apariția altor elemente decât cele cunoscute anterior. Investițiile angajează întotdeauna viitorul, de unde decurge caracteristica asocierii unui însemnat factor de risc la orice proces investițional. Ele reprezintă privarea societății de un consum cert, în schimbul unei speranțe, pe care numai calculele științifice o pot fundamenta.

Întreprinderile sunt motorul creșterii economice și de performanța lor depinde competitivitatea întregii economii. Creșterea investițiilor productive și îmbunătățirea accesului pe piață, pe baza principiilor dezvoltării durabile, reprezintă condițiile esențiale pentru funcționarea competitivă a economiei.

1. Conceptul de investiție

Noțiunea de investiție (investissement – franceză, investment – engleză; inversion – spaniolă; investion – germană) este sinonimă, din punct de vedere lingvistic cu; alocare, plasare, dotare și prin extensie ajungem la eforturi făcute acum în speranța unor recompense viitoare. Trebuie să fie clar că prin eforturi nu se înțeleg numai eforturi financiare.

Noțiunea de investiție are două sfere de cuprindere:

• sfera lărgită reprezentată prin investițiile financiare, care constituie în esență, orice plasament de capital cu scopul de a obține profit;

• sfera restrânsă se referă la achiziționarea de noi mijloace fixe și se cheamă investiții de capital

Este de înțeles că prima sferă o cuprinde pe cea de-a doua.

Investițiile sunt o categorie de cheltuieli care vor influența în cea mai mare parte viitorul, în sensul că de ele depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv al unei întreprinderi, apariția de noi capacități de producție într-o ramură a economiei.

În același timp se fac importante cheltuieli de investiții pentru dezvoltarea bazei materiale a activităților social-culturale, precum și construcția de locuințe.

În orice economie investițiile fac legătura dintre prezent și viitor. Acumularea de capital fix, atât productiv, cât și neproductiv, construirea de clădiri de locuit, școli, teatre, etc., asigură premisele ridicării standardului de viață al populației.

Noțiunea de investiții într-o accepțiune mai largă este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obținerea de bunuri materiale și servicii cu valoare mare și durată de folosință îndelungată.