Elveția

Având o gândire ordonată, grijulii cu banii şi conştienţi de mediu, elveţienii acordă o atenţie deosebită detaliului. Nu e de mirare că ei sunt buni la conducerea băncilor, hotelurilor şi căilor ferate, dar şi la fabricarea ceasurilor de mâină şi executarea unor proiecte inginereşti complexe. În 1981, 2 cercetători de la laboratoarele IBM din Zürich au câştigat Premiul Nobel pentru activitatea lor la un microscop de exporare şi săpare. Elveţienii sunt o naţiune iubitoare de sport, iar terenul montan e ideal pentru naşterea unor campioni la sporturile în aer liber. De-a lungul timpului, o pleiadă de celebrităţi a fost atrasă de Elveţia datorită combinaţiei sale de neutralitate şi toleranţă. Printre ei, Jean Calvin, Lenin, Benito Mussolini, Einstein au ales-o ca pe a doua lor patrie. Astăzi Elveţia e privită ca un refugiu pentru cei extrem de bogaţi, care nu sunt urmăriţi aici de paparazi şi de ziarele de scandal.

I. Informaţii despre Elveţia

1. Informaţii generale

Suprafaţa: 41.290 km.p uscat:39.770 km.p, apă: 20 km.p

Populaţia (2006): 7,604 milioane locuitori, din care 21,4% străini

Datorită configuraţiei geografice aproape 60% din populaţia Elveţiei este concentrată în zona platoului central care ocupă doar aproximativ 16% din suprafaţa totală a ţării şi este flancat la sud de Alpi şi la nord-vest de lanţul muntos Jura.

Densitatea populaţiei: 186 loc./km.p.

Frontiere cu: Austria 165 km., Liechtenstein 41 km., Germania 346 km., Franţa 572 km., Italia 734 km.

Capitala: Berna (oraş: 122,2 mii loc./ zona metropolitană: 343,8 mii loc.)

Alte oraşe importante (2005: mii loc. oraş / zona metropolitană): Zürich (347,5 / 1101,7), Basel (163,9 / 486,1), Geneva (178,7 / 493,4), Lausanne (117,4 / 310,0), Lucerna

Limbi vorbite: Patru limbi oficiale: germana (63,7% din populaţie), franceza (20,3%), italiana (6,5%), retoromana / romansa (0,5%) ; alte limbi (9%), din care: sârbo-croată 1,5%, portugheza 1,2%, albaneza 1,3%, spaniola 1%, engleza 1%, turca 0,6% ş.a.

Apartenenţa religioasă: romano-catolici 41,8%, protestanţi 35,3%, islamici 4,3%, creştini ortodocşi 1,8%, alte confesiuni 1,4%, fără apartenentă religioasă 11,1%, nedeclarate 4,3%

Ziua naţională: 1 august

Moneda naţională: Francul elveţian (CHF); 1CHF=100 centime/rapeni; curs mediu 2007: 1 EUR = 1,6427 CHF, 1 USD = 1,1999 CHF

PIB: În 2007 (în preţuri curente): 508,275 miliarde CHF (cca. 309,5 miliarde EUR / cca. 423,5 miliarde USD)

În 2006 ((în preţuri curente): 486,178 miliarde CHF

PIB/ locuitor, in 2006: cca. 64.426 CHF = cca. 39.500 EUR

PIB/locuitor, în comparaâie europeană: UE=100, Luxemburg 254, Norvegia 173, Irlanda 138, Elveţia 129, Olanda 126, Austria 124, Danemarca 122, Suedia 119, Belgia 117, Marea Britanie 115, Germania şi Finlanda 111, Franţa 108, Italia 101, Spania 99, Grecia 93, Slovenia 84, R. Cehia 74, Portugalia 73, Ungaria 62, Polonia 49, România şi Bulgaria 34, Turcia 28

Rezervele de aur şi devize (aprilie 2008): 80.461 milioane CHF (80.581 milioane USD), din care aur:

32.854 milioane CHF (32.903 milioane USD)

Speranţa medie de viaţă: Femei : 83,83 ani; Bărbaţi : 78,03 ani)

Vârsta de pensionare: Femei: 64 ani; Bărbaţi: 65 ani

2. Structura de stat şi sistemul politic

Regimul politic al Elveţiei moderne datează din anul 1848. Până la această dată, Elveţia nu era un stat veritabil, ci mai degrabă o simplă alianţă confederală de cantoane independente. Fiecare canton era în principiu liber să părăsească Confederaţia.

La 29 mai 1848, Elveţia a adoptat prima Constituţie modernă şi s-a constituit ca stat federal, cu o administraţie centrală puternică, contrabalansând şi limitând într-o oarecare măsura autonomia cantoanelor. Anumite sarcini, precum politica externă sau politica financiară au intrat în resortul puterii centrale. Cantoanele au devenit legate prin Constituţie şi nu mai au posibilitatea secesiunii.

Din motive istorice, Elveţia actuală poartă înca numele de „Confederaţia Helvetica”, de unde şi sigla abreviativă internaţională CH. Este totuşi un abuz lingvistic, deoarece din 1848 Elveţia nu mai este o confederaţie, ci o federaţie. În ceea ce priveşte adjectivul „helvetica”, acesta îsi trage originea de la triburile celtice denumite „helvetici”, care populau teritoriul actual al Elveţiei în momentul cuceririi sale de către romani.

Elveţia de astăzi este o republică federală de tip parlamentar, formată din 23 de cantoane, dintre care trei (Basel, Appenzell si Unterwalden) se împart la rândul lor, din raţiuni istorice, în câte două semicantoane.

Denumire canton Supr.

km.p. Pop.

mii loc. Denumire canton Supr. km.p. Pop.

mii loc.

Appenzell Ausserrhoden (sc) 243,0 52,3 Nidwalden/Nidwald (sc) 276,1 39,4

Appenzell Innerrhoden (sc) 172,5 15,1 Obwalden/Obwald (sc) 490,5 33,4

Aargau/Argovie 1404,0 572,7 Schaffhausen/Schaffhouse 298,5 74,3

Basel Stadt/B.Ville (sc) 37,1 190,3 Schwyz/Schwytz 908,3 138,2

Basel Land/B.Campagne (sc) 517,5 265,8 Solothurn/Soleure 790,7 247,6

Bern/Berne 5959,0 966,7 Sankt Gallen/Saint Gall 2025,6 463,0

Fribourg/Freiburg 1670,8 259,8 Thurgau/Thurgovie 990,9 235,9

Genève/Genf 282,2 439,8 Ticino/Tessin 2812,5 324,8

Glaris/Glarus 685,2 38,0 Uri 1076,6 34,6

Graubünden/Grisons 7105,2 191,4 Valais/Wallis 5224,5 293,3

Jura 838,6 68,0 Vaud/Waadt 3212,1 671,4

Luzern/Lucerne 1493,5 358,3 Zug/Zoug 238,8 107,4

Neuchâtel/Neuenburg 803,1 169,4 Zürich 1728,8 1306,6

Fiecare canton are constituţie, parlament, tribunal şi legi proprii care sunt însă armonizate cu cele ale Confederaţiei. Cantoanele se bucură de o largă autonomie administrativă, au poliţie proprie şi exercită control independent asupra sistemului de educaţie – învăţământ, sau a politicii de protecţie socială. De asemenea, fiecare canton îşi poate stabili propriul regim fiscal.

În Elveţia structura de stat se desfăşoară pe trei niveluri:

Al Confederaţiei – cu competenţe în materie de politică externă, politică de securitate şi apărare, energie atomică, transport la nivel naţional (căi ferate şi autostrăzi), politica vamală, politica monetară, cercetare–dezvoltare, protecţia mediului, agricultură şi legislaţie, atunci când aceasta are aplicabilitate pe întreg teritoriul naţional.

Al cantoanelor – care au constituţie, parlament, guvern şi tribunale proprii. Competenţele la nivel cantonal se referă la sistemul de educaţie (învăţământ primar, secundar şi terţiar), servicii de sănătate, poliţie locală, distribuţia energiei, transport local (drumuri naţionale), promovarea turismului, dezvoltare economică locală, protecţia patrimoniului cultural. Fiecare canton îşi stabileşte, de asemenea, propriul sistem de taxe şi impozite.

Al comunelor – unităţi teritoriale în cadrul cantoanelor (circa 3.000). Comunele, ca şi cantoanele, au propriile lor administraţii alese. Ele beneficiază de putere de decizie pentru anumite probleme locale – securitate, educaţie, sănătate, stare civilă, transporturi, furnizare de apă şi electricitate, infrastructura rutieră locală, amenajarea teritoriului. În rest, ele se supun hotărârilor cantonului sau Confederaţiei. Comunele percep toate taxele – federale, cantonale şi locale.

Sistemul politic elveţian are un pronunţat caracter democratic şi combină in mod armonios principiile suveranităţii cantoanelor şi al reprezentativităţii proporţionale cu cel al separării puterii. Referendumul, ca parte integrantă a sistemului elveţian de guvernare, este un instrument activ în procesul legislativ, utilizat în cazul amendării Constituţiei Federale sau pentru adoptarea unor legi importante la nivel federal, cazuri în care este necesară atât majoritatea populară (electorală) cât şi cea cantonală.

Constituţia Federală adoptată în 1848, revizuită şi amendată în 1874 şi 1999, stabileşte şi defineşte cele trei organe ale puterii in stat:

- Adunarea Federală (Parlamentul)

- Consiliul Federal (Guvernul)

- Tribunalul Federal

Adunarea Federală este o structură bi-camerală compusă din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor, cele două camere aflându-se pe poziţii egale din punct de vedere al importanţei.

Consiliul Naţional (Camera Deputaţilor) are 200 de membri, distribuiţi între cantoane conform principiului reprezentativităţii proporţionale, fiecare canton având cel puţin un reprezentant. Alocarea locurilor între cantoane se re-examinează la fiecare 10 ani. Deputaţii sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani. Preşedintele actual al Consiliului Naţional este André Bugnon (Uniunea Democratică de Centru).