Era economiei virtuale

O economie virtuală este o economie emergentă existentă într-o lume virtual continuă, cum de altfel este şi în ziua de astăzi. În ultimul deceniu , dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi a comunicării a făcut să apară un nou tip de economie şi anume economia virtuală. În literatura de specialitate , Enonomia virtuală o intâlnim şi sub denumirea de Noua Economie. Acest concept de economie virtuală a apărut la începutul anului 1990 în Statele Unite ale Americii, evidenţiindu-se ca un efect al exploziei tehnologice.

Companiile îşi îmbunătăţesc procesele interne cu ajutorul World Wide Web-ului, e-mail-ului, platilor facute prin carti de credit şi alte instrumente. Companiile utilizează acum Internetul ca un nou canal prin care îşi vând produsele.

Lumea afacerilor, în ansamblu are o evoluţie graduală către globalizare, dictată de imperativele economice şi selecţia naturală pe piaţă, facilitată de comerţul electronic.

Noua economie este de fapt noua era comercială ce se bazează pe utilizarea Internetului şi a noilor tehnologii. În discuţiile despre această Economie virtuală, auzim adesea termeni precum : business-to-business, business-to-consumer, e-business, e-finance, e-shore. O difiniţie a acestor termeni ar fi: E-business ce cuprinde toate activităţile industriale, financiare şi comerciale bazate pe tehnologia Internet. E-commerce reprezinta numai o parte din notiunea de e-business, referitoare la aspectul comercial, alaturi de e-finance, care cuprinde operatiunile financiare. Apoi, un alt termen si anume E-finance presupune livrarea on-line de servicii financiare, ce ia amploare datorita popularii Internetului cu un numar foarte mare de clienti si datorita costurilor operaţionale ce scad în mod normal. Alt termen fiind e-risk cuprinde pe lânga riscurile de piata obisnuite precum competitie a preturilor, pierderi în segmentul de piata , cele legate de e-finance: competitia internationala, si, cel mai important încalcari ale securitatii. În ceea ce priveste securitatea, daunele de imagine pot depasi cu mult daunele asociate fraudelor propriu-zise. Celelalte riscuri sunt cauzate de faptul ca furnizorii evalueaza acum pe o piata diferita, cu standarde, concurenti si criterii de succes diferite. De altfel, termenul e-shore reprezinta posibilitatea oferită de Internet de operare la distanţă a unui volum relativ mare de tranzacţii realizate în jurisdicţii off-shore, în conditii de deplină discreţie a operaţiunilor. Chiar si fara componenta e-, în 1998, peste 60% din tranzactiile financiare ale planetei se derulau prin off-shore. Globalizarea este un proces clar, de neoprit si accelerat.

Conform unui studiu realizat în luna ianuarie 2000 de Pegasus Research International LLC, comertul electronic propriu-zis reprezinta numai 9 % din totalul ponderii în e-business alaturi de celelalte categorii Aceasta deoarece vânzarea unui bun se poate face nu numai pe cale traditionala, ci si prin noi servicii generate de tehnologia informaţională cum ar fi motoarele de cautare.

Datorită faptului că internetul a evoluat în mod considerabil în ultimul deceniu, la fel şi moda ar fi un exemplu bun al acestui tip de economii, ea capǎtatând noi forme, a cucerit noi teritorii virtuale: diverse case de modǎ au inceput sǎ iși promoveze imaginea și produsele prin prezentarea colectiilor on-line, s-a creat varianta de probǎ virtualǎ, spațiul Second Life deasemenea cuprinde magazine de haine, prezentǎri de modǎ etc.

Internetul a cǎpǎtat din ce în ce mai multa importanțǎ în vanzarea produselor. Cu toate acestea se afirmǎ cǎ produsele vestimentare nu se preteaza foarte bine mediului on-line. Nici revistele de modǎ romanești nu incearcǎ o penetrare pe piața de internet deoarece considerǎ cǎ cititoarele preferǎ materialitatea prodsului printat și nu interfata rece a unui site.

În momentul de faţă, sistemele informatice, devin capabile să modeleze. Ele nu mai redau doar modelul realităţii exterioare, ci modelează o nouă realitate virtuală pe care o proiectează şi o transmite utilizatorului de informaţii.