Evoluția economică a Japoniei

O tara de mare traditie culturala,care-i tratase pe europeni cu fermitate,neezitand sa se inchida complet in fata tentativelor de penetratie a acestora,Japonia,ajunge dupa aproape 200 de ani de izolare,la un moment de rascruce. Japonia si-a impus claustrarea, inchizand portile tuturor veacurilor la rand sau deschizandu-le cu teama, limitat, anihilandu-si propria-si ‘ospitalitate’. In epoca revolutiei industriale si a industrializarii,cand decalajele inexistente altadata se transformase in adevarate abisuri , iar concurenta pe piata mondiala se inasprise ,marile puteri industriale nu mai puteau accepta ca Japonia sa-si tina piata inchisa.Cum ramanerea in urma pe plan social ,dar mai ales economic, devenise evidenta , se punea deci problema daca si Japonia sogunatului va impartasi soarta Indiei sau a Chinei.Evenimentele care au urmat au contrazis aceasta eventualitate, Japonia stiind sa se inscrie rapid , plecand de la structuri socio-economice feudal-asiatice,pe drumul modernizarii capitaliste,prin revolutie industriala si industrializare.

Evolutia Japoniei nu seamanasa cu a altor state, dar care nu au împiedicat-o sa ajunga astazi în topul celor mai dezvoltate state din lume. Intregul decalaj a pornit înca din paleolitic când aceste teritorii erau acopetite de ape; abia cand Europa trecea prin neolitic, rasaritul lungilor coaste extreme ale Asiei de azi semana cu spinarea de munti a unei iguane fantastice, amortita la marginea unui ocean rotund si intins, plin ochi de apa. In timpul ce s-a scurs incepand cu secolul III î.e.n. cand se evidentiaza prezenta grupurilor de pescari si agricultori schimbarile nu au fost semnificative.Insa in anul1637 al treilea sogun Tokugawa Yiemitsu a anuntat decretele sakoku.In esenta,

prin aceste decizii s a interzis orice contact cu strainii , iar strainilor li se interzisese orice drept de rezidenta in Japonia.Au existat doua exceptii:negustorii chinezi si cei olandezi,dar activitatea le era strict supravegheata.

Motivele ce au stat la baza adoptarii decretelor sakoku par a fi miscarile de revolta si reinvierea luptelor intre clanurile feudale, care ar fi permis strainilor,in special europenilor,sa-si instituie dominatia ,la fel ca in India ,profitand de conflictele dintre localnici.Din punct de vedere economic,efectele izolarii au fost cele mai evidente,desi vor mai trece,aproape 200 de ani pentru a se vedea dimensiunea lor reala.Aceasta relativ lunga periada se numeste perioada sogunatului.Conducerea tarii a fost preluata de o puternica familie de feudali,Tokugawa,care va indeparta de la conducerea efectiva a tarii pe imparat, mentinut formal si a carul activitate a fost limitata la problemele religioase si la cele ale numerosului sau harem.Regimul sogunatului a coincis cu un sistem politic centralizat, preluat ulterior de regimul de dupa 1868, contribuind la instituirea ordinii pe intreg teritoriul tarii.Pentru aceasta a impus o foarte organizata supraveghere si un control strict mai ales asupra marilor feudali(daymio).Printre altele li s-a impus acestora asa numita dubla rezistenta prin care acestia erau obligati sa vina biannual in capitala(orasul Edo) cu intreaga curte si familie, unde trebuiau sa locuiasca un timp,dupa care se reintorceau in provnciile de unde veneau, lasandu-si familiile ca ostatice in capitala.Deplasarea marilor feudali cu suita lor numeroasa are si implicatii economice ,deoarece astfel s-a impus realizarea unei retelede drumuri de buna calitate,precum si infrastructura necesara.De asemenea, in capitala,prin aceasta aglomerare cu nobili, s-a resimtit o puternica cerere de produse alimentare(orez),textile(din matase), ceea ce a contribuitla crearea si consolidarea unei puternice clase a comerciantilor care,desi o clasa inferioara in ierarhia japoneza, a devenit o forta economica tot mai puternica. Desi era o tara preponderant agrara, bazata pe cultura orezului , nu s-au inregistrat lipsuri prea mari pe piata in domeniul alimentar.

Insa, in acelasi timp aceasta perioada este cea in care s-au creat institutiile publice,economice si sociale intr-un mediu cultural specific, care au influentat(si chiar au determinat) evolutia societatii japoneze pana in zilele noastre.Privita in ansamblu, epoca sogunatului nu a fost una din cele mai rele din istoria milenara a Japoniei.Desi era o tara preponderant agrara, bazata pe cultura orezului , nu s-au inregistrat lipsuri prea mari pe piata in domeniul alimentar.Acest sistem socio-economic , care se autosustinea intr-o lume circumscrisa la granitele tarii , a ramas in linii mari neschimbat de-a lungul celor 200 de ani.Dar la inceputul secolului XIX , cand avusesera loc atatea transformari in lume ramanerea in urma a devenit de-a dreptul perculoasa.Nimic nu o mai putea tine ascunsa.Nici politica sogunului, nici inasprirea sistemului de supraveghere.Pauperizarea s-a accentuat in societatea japoneza. Samuraii, a doua clasa privilegiata, au cunoscut o teribila decadere,ireversibila , pe toate planurile ,in special pe plan economic.Din randul lor se vor recruta cele mai dinamice elemente ale operei de innoire de dupa 1868.Chiar si clasa marilor feudali nu a fost scutita de acest proces de erodare a bazei lor economice.Noile elemente burgheze ,provenite din randul comerciantilor imbogatiti,se simt tot mai incatusate de regimul sogunatului.Sub presiunea nemultumirilor interne, pe fondul izbucnirii unor rascoale taranesti ,datorita foametei care incepe sa faca ravagii in tara,sogunul face doua greseli grave: inaspreste sistemul politienesc si ,in acelasi timp,accepta o serie de cereri exprese ale puterilor europene si ale SUA.In acest fel chiar esenta puterii regimului ,motivatia existentei sala a disparut.Incapacitatea sa de a face fata noilor conditii aparute in lume , devenise tot mai evidenta ,iar pericolul care pandea Japonia de a impartasi soarta altor tari asiatice, a fost prea real pentru a nu se reactiona. Intre timp in jurul tanarului imparat se perindau un numar de reprezentati ai noului , proveniti dintre tinerii samurai sau elemente liberale ale clasei feudalilor ,originari mai ales din clanurile din vestul Japoniei .Multi dintre ei fusesera la studii in occidental Europei si cunoscuse la fata locului transformarile spectacuase realizare prin industrializare si doreau acelasi lucruri si pentru tara lor.Acest grup,care a facut din imparat simbolul renasteri Japoniei, a decis sa actioneze rapid, atat timp cat nu era prea tarziu,bazandu-se pe nemutumirile generale din tara , ca si pe sprijinul direct al burgheziei comerciale din Osaka si Kyoto.Totul s-a petrecut spectaculos de rapid. Surprinzator pentru oricine care vedea cum intr-un rastimp uimitor de rapid un regim ce se mentinuse stabil,parand de neclintit, timp de doua secole, se prabusea ca un castel de nisip.A inceput, astfel ,din anul 1868, etapa cea mai profunda in transformari din intreaga istorie a Japoniei, numita si Era Meidji(epoca sau “evolutia luminata”), anul 1868 devenind astfel una din datele fundamentale ale istoriei sale.