Evoluția economică și socială a României

În urma răsturnării regimului comunist la sfârşitul anilor 1989, statul român a străbătut un deceniu de instabilitate şi declin economic, cauzate într-o anumită măsură de o bază industrială depăşită şi de lipsa unei reforme structurale. Totuşi, începând cu anul 2000,economia României s-a transformat într-o economie bazată pe stabilitate macroeconomică relativă, caracterizată printr-o creştere intensă, o rată redusă a şomajului şi o rată a inflaţiei aflată în scădere.

În urma unei serii de privatizări şi de reforme care au avut loc la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, gradul de participare a guvernului la sporirea economiei din România este într-o oarecare măsură mai scăzut decât în cazul altor economii europene. În 2005,guvernul a înlocuit sistemul de impozitare progresiv al României cu o cotă unică de impozitare de 16 %, aplicabilă atât în cazul veniturilor personale, cât şi în cazul profitului companiilor, măsură în urma căreia România a devenit statul cu cea mai mică sarcină fiscală din cadrul Uniunii Europene, un factor care a contribuit la creşterea sectorului privat. Economia României se bazează în principal pe servicii, care reprezintă 55 % din PIB-ul statului, deşi industria şi agricultura contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, reprezentând 35 % şi, respectiv, 10 % din PIB-ul statului. În plus, 32 % din populaţia României deţine locuri de muncă în cadrul sectorului agricol şi al producţiei primare, acest procent numărându-se printre cele mai ridicate din Europa la acest capitol. Rata şomajului în România se ridică la 8,3 % (februarie 2010), aceasta fiind cea mai ridicată rată înregistrată din 2003.

În 2009, economia României a scăzut ca urmare a încetinirii economice la nivel mondial. Produsul intern brut a scăzut cu 7,2 % în cel de al patrulea trimestru al anului 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Cu toate acestea, creşterea producţiei industriale a atins un procent anual de 6,9 % în decembrie 2009, acesta fiind cel mai ridicat procent înregistrat în cadrul UE-27.

Criza economică pare să fi avut un impact asimetric asupra diferitelor sectoare economice, deşi există şi anumite caracteristici comune: o scădere considerabilă a cererii, sporirea numărului împrumuturilor şi instabilitate a cursului de schimb al monedei naţionale. Printre cele mai afectate industrii se numără industria automobilelor, industria manufacturieră,industria transporturilor şi industria metalurgică.

Educatia

Populatia de varsta scolara s-a redus, in intervalul 2000-2011, cu 1,4 milioane de persoane. Populatia scolara inregistrata in sistemul national de educatie era de 4,0 milioane persoane (reprezentand 77,6% din totalul populatiei de varsta scolara), din care, 16,7% prescolari, 66,6% elevi in invatamantul preuniversitar si 16,7% studenti. Informatiile obtinute din ancheta fortei de munca in gospodarii (AMIGO) arata ca peste jumatate (51,3%) din populatia de 15 ani si peste avea nivel mediu de educatie (comparativ cu 49,8% in 2000), iar persoanele cu studii superioare detineau o pondere de 10,6%.

Gradul de participare la procesul educational sau de instruire al persoanelor de 25-64 ani a fost in anul 2011 de numai 1,3% (in crestere cu 0,4 puncte procentuale fata de anul 2000), la o distanta apreciabila fata de media UE27 de 9,1% .

Evolutia si modificarile structurale ale pupulatiei somere

În perioada 2000-2011, numărul total de someri la nivel de țară a scăzut cu cca. 45244 persoane, echilibrat atât pentru femei, cât si pentru barbați. Dacă până în anul 2008 tendința a fost de scădere pronuntată, criza economică a inversat tendința , în ultimii patru ani numărul de total de someri crescând cu cca 154671 persoane , mai acentuat pentru femei.

Aceste tendințe nu au fost similare pentru populația cu nivele de educație diferite. Astfel, dacă în total perioadă, numărul de someri cu nivel de instruire a scăzut cu cca. 17,3%, numărul de someri cu nivel de instruire superior a crescut cu cca. 154,4%.

Această crestere medie a numărului de someri cu studii superioare a fost datorată în cea mai mare parte cresterii somajului femeilor.

Populația cu nivel de instruire scăzută a înregistrat o usoară crestere pe total

perioadă de cca. 1,1%. La această crestere a contribuit exclusiv populația de sex masculin.

După anul 2008, tendințele au fost inversate pentru grupele de populație cu educație , pentru populația cu studii superioare tendința de crestere s-a aplatizat. Aceste tendințe pun în evidență faptul că în perioada de criză cele mai afectate de somaj au fost persoanele cu educație medie, de gen feminin.

În perioada 2000-2011, numărul somerilor tineri (15-24 ani) a scăzut cu cca. 22,6%, mai accentaut pentru bărbați. Tendința de scădere a fost susținută de populația cu nivel de educație mediu si populația cu nivel de educație scazut. Populația tânără cu studii superioare a înregistrat o crestere a numărului de someri cu de cca. 272%. După anul 2008,numărul somerilor cu studii medii a început să crească , al celor cu studii superioare a continuat

să crească dar a scăzut puternic în intensitate, iar o tendință asemănătoare s-a înregistrat pentru cei cu studii de nivel scazut.

Se remarcă faptul că tinerii cu studii medii rămân categoria cea mai afectată de

somaj , cca. 63,5% din total someri ai grupei, în scădere, totusi față de anul 2000. În anul 2011, ponderea somerilor tineri cu studii superioare în total grupă a crescut de cca. 5 ori față de anul de bază, pentru toate nivelele de studii.

În perioada analizată, ratele somajului tinerilor (15-24 ani) au înregistrat o tendință de crestere pentru toate nivelele de educație, mai accentuat pentru nivelul celor cu studii superioare, cu 4,2%, această categorie de vârstă râmânând cea mai expusă la somaj, indiferent de nivelul de educație atins. Persoanele din grupa de vârstă cea mai activă economic (25-49 ani) au înregistrat o tendință de crestere a ratelor de somaj pentru nivelul educational scazut si superior. În anul 2011, persoanele cu nivel de educație mediu au înregistrat cele mai mari cresteri ale ratei somajului pentru grupele de vârstă marginale 15-24 si 50-64 ani.