Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - Impactul aderării asupra economiei naționale

1.1. Scurt istoric privind relațiile României cu Uniunea Europeană

Integrarea României la Uniunea Europeană trebuie observată ca un instrument, o modalitate de obținere a creșterii economice, depașirea unei stări incerte pe calea dezvoltării.unor relații politice și economice cu celelalte state de pe continentul european. Una dintre principalele modalități de aliniere a economiei românești la.cerințele unei economii peroformante, este reprezentată de integrare.

În ultimii nouă ani, România fiind confruntată cu existența unor.dezechilibre macroeconomice majore, cu o productivitate a muncii redusă în comparație cu celelalte state, cu lipsa unor capacități de producție competitve și a unor infrastructuri moderne, a trebuit să facă față unui set de probocări paralele de natură politică, economică si strategico-militară.

Provocările de natură politică sunt determinate de funcșionarea și existența statului de drept, pluralism politic și trecerea spre democrație.

Provocările de natură economică se referă la înlocuirea economiei de comandă.cu un nou tip de organizare.economică. Cele de natură strategico-militară fac referire la nevoia de siguranță în relațiile cu partenerii.

România a trebuit să reconsidere cele mai adecvate modalități în vederea parcurgerii cu costuri cât mai mici a etapei de transformări politico-structural-organizaționale cu care se intalnesc orice economie aflată in trecere spre un nou sistem economic.

Necesitatea integrării a României în Uniune depinde de nevoia de a executa o creștere economică rapidă pentru a accede la același nivel că tările dezvoltate, corelată cu nevoia de a asigura stabilitate politică și socială. Nevoia de integrare este impusă de necesitatea de a se asigura finanţarea procedurilor politice și economice referitoare la trecerea spre economia de piaţă.

Integrarea economică înfățișează o metodă de a evita sările conflictuale de natură eonomică, politică și militare dintre statele naționale.

România este expusă risccului de a fi atrasă în conflictele militare.zonale, de aceea existenţa unei structuri integrative.are să cuprindă majoritatea economiilor din regiune ar permite evitarea conflictelor militare din zonă.

Tările Uniunii Europene oferă modele de dezvoltare economică care pot oferi economiei românești informații cu privire la mecanismele.de funcționare si la dificultățile și avantajele fiecăreia.dintre ele.

1.2. Etapele aderării României La Uniunea Eurpoeană

România a fost prima țară din Europa Centrală și de Est care, prin acordul din 1974, a avut relații oficiale înainte de anul 1990 cu Comunitatea Europeană, de asemenea aceasta a fost inclusă în Sistemul Generalizat de Preferințe.

Clauzele acordului prevăd că România a devenit membru asociat și au fost puse bazele pentru viitoarea aderarare. Obiectivul urmărit de aceasta este de a deveni membră cu drepturi de pline în cadrul Uniunii Europene.

României i s-a impus să indeplinească criteriile de aderare constituite la Copenhaga pentru a deveni stat membru a Uniunii Europene. Totalitatea politicilor și reglementărilor emise de instituțiile UE sunt incluse in procesul de transpunere a legislației comunitare, acquis comunitar, care este structurat pe 31 de capitole. Pentru a putea deveni stat membru, România trebuie să-și însușească aquis-ul și să îl indeplinească.

La data de 1 februarie 1993, România semnează Acordul European ce prevedea o asociere între Romînia și Comuitățile Europene și statele lor membre. Acest acord a intrat în vigoare in anul 1995. Clauzele Acordului European prevăd că România a devenit un membru asociat și au fost stabilite bazele pentru viitoare aderare a acesteia, la Uniunea Europeană, faapt care s-a întâmplat la 1 ianuarie 2007.

Procesul de aderare a României în Uniunea Europeană este dezbătut în primul Raport de Țară, publicat de Comisia Europeană, la 1 noiembrie 1998. În decembrie anul 1999, la Helsinki, se decid începerea negocierilor cu cele 6 țări candidate, printre care și România. În februarie anul 2000, au loc deschideerea oficială a negocierilor, în cadrul reuniunii Consiliului Uniunii Europene pentru Afaceri Generale.

Pe 13 noiembrie 2002, Comisia adoptă o.„foaie de parcurs” pentru România şi Bulgaria. Pe 20 noiembrie, Parlamentul European apreciază data de 1 ianuarie 2007 ca fiind dată țintă a aderării Romaniei la UE, iar pe 12 respectiv 13 decembrie Consiliul European de la Copenhaga.adoptă foile de parcurs pentru România.

Pe 26 martie 2003 este prezentată ediția revizuită a Parteneriatului de Aderare cu România de către Comisia Europeană.

La data de 17 decembrie 2004 România primește confirmarea politică.a incheierii negocierilor de aderare la UE, aceasta certificându-se in cadrul întâlnirii Consiliului European de la bruxelles. României i se recomandă să introducă angajamentele referitoare la acquis-ul comunitar.

Pe 13 aprilie 2005, România are șansa sigură a aderării la Uniunea Europeană, conform avizului de la Parlamentul European, cu 497 voturi pozitive, 93 împotriva și 71 de abțineri. La 25 aprilie, președintele României pe atunci, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

În data e 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru oficial al Uniunii Europene.

1.3. Condiții ale integrării

Condițiile de aderare la Uniunea Europeană, adoptate în anul 1993 de către Consiliul European, sunt reflectate prin criteriile de la Copenhaga. Așadar pentru a deveni membru al Uniunii Europene, țările participante.trebuie să îndeplinească.următoarele criterii:

- stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, protecţia minorităţilor și drepturile omului, statul de drept;

- asumarea obligațiilor de stat membru, inclusiv cele privind.aderarea la obiectivele uniunii economice, politice și monetare;

- existența unei economii funcționale de piață și capacittea de a rezista presiunii concurențiale și forțele pieței din UE.

Criteriile de la Copenhaga relatează faptul că un stat trebuie să fie competent să protejeze drepturile omului și democrația, să accepte intențiile și obligațiile Uniunii Europene și să aibă o economie de piață continuă.