Impactul Aderării României la Uniunea Europeană

Capitolul 1

Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra economiei naţionale

1.1 Introducere

România este prima ţară din estul şi centrul Europei care a avut relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană înainte de anul 1990, printr-un acord din 1974, România fiind inclusă în Sistemul Generalizat de Preferinţe. Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană dateaza din anul 1990, iar ca urmare a disponibilităţii manifestată atât de România, cât şi de Uniunea Europeană, a fost semnat, la 1 februarie 1993, Acordul European de asociere între România - pe de o parte - şi Comunităţile Europene şi statele membre - pe de alta parte -acord care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.

Prevederile acestui acord stipulează faptul că România a devenit membru asociat şi au fost puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscându-se că obiectivul final urmărit de ţara noastră este de a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene, România a trebuit să îndeplinească criteriile de aderare stabilite la Copenhaga şi să se alinieze la legislaţia şi politicile Uniunii Europene.

Negocierile de aderare au stabilit condiţiile în care acquis-ul comunitar este aplicat în România, înainte şi după aderare, şi maniera în care Romania va participa la instituţiile şi la bugetul Uniunii.

Asocierea Romaniei la Uniunea Europeană înseamnă, pe plan economic, crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economică şi financiară, în sprijinul restructurării economiei româneşti, iar în plan politic, crearea unui cadru instituţional pentru realizarea unui dialog politic permanent între părţi.

Acordul European de asociere a Romaniei la Uniunea Europeană cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:

• în domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea între părţi a unei zone de comerţ liber, care se va concretiza prin eliminarea treptată a obstacolelor tarifare şi netarifare existente între relaţiile comerciale dintre Romania şi Uniunea Europeană;

• aderarea României la Uniunea Europeană necesită un cadru economic care să fie compatibil cu funcţionarea Uniunii Europene şi cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grăbirea descentralizării sectorului de stat şi crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici şi mijlocii, alinierea tuturor standardelor româneşti la normele comunitare, legarea cursului Leului de EURO, precum şi realizarea unei modificări de structură a populaţiei ocupate în economie, pentru a ne apropia de nivelul ţărilor din Uniunea Europeană;

• pe plan instituţional, organismele centrale precum Banca Naţională, Curtea de Justiţie etc. trebuie să aibă aceleaşi atribuţii cu cele din ţările comunitare;

• in domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic şi pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislaţiei existente în Uniunea Europeană.

“Europa este ca o casă divizată. Aripa sa de vest se află în bune condiţii. Un acoperiş sigur, încălzire centrală, totul strălucind de curăţenie şi cu tablouri noi şi valoroase pe pereţi. Aripa sa de est este o ruină, cu un acoperiş plin de găuri, cu geamuri sparte, plină de mizerie. O astfel de construcţie, fie nu va rezista de loc, fie va trebui reparată pentru a rezista multă vreme de acum înainte” (Anonim)

Aripa de vest are în componenţă ţări cu o economie stabilă şi cu un potenţial de dezvoltare ridicat. Aripa de est, în care este inclusă şi România, prezintă o economie în tranziţie, şi un decalaj major faţă de nivelul de dezvoltare al Europei Centrale.

Nevoia de integrare a României în UE trebuie legată de nevoia de a realiza o creştere economică rapidă pentru ajungerea din urmă a ţărilor avansate, corelată cu nevoia de a asigura stabilitatea socială şi politică, pornind de la starea generală a economiei.

Dacă am alege un eşantion reprezentativ din populaţia României şi am adresa următoarea întrebare: „Integrarea în UE este avantaj sau un dezavantaj pentru ţara noastră?”, răspunsurile vor fi împărţite. Unii ar considera integrarea nefolositoare, având în vedere că România este o „ţară europeană” . Alţii sunt de acord cu integrarea susţinându-şi opţiunea prin diverse argumente. Această diversitate de idei se datorează lipsei de informare în ceea ce priveşte condiţiile impuse ţării noastre la aderare, dar şi atenţiei exagerate acordată anumitor avantaje obţinute în urma procesului.

Procesul de integrare al României în Uniunea Europeană a cunoscut perioade de declin şi ascensiune, desfăşurându-se într-un mediu schimbător. Primul pas în aderarea României la UE a fost semnarea Acordului European de asociere la data de 1 februarie 1993, care avea ca obiectiv principal pregătirea integrării. În martie 1998 se lansează oficial procesul de extindere a UE, proces care include şi ţara noastră. Deschiderea propriu-zisă a negocierilor de aderare are loc în anul 2000. Începând cu 1 ianuarie 2007 România devine membră a Uniunii asumându-şi drepturile şi obligaţiile aferente.

Ne propunem, în ceea ce urmează, să punctăm condiţiile care au stat la baza pactului de aderare, avantajele rezultate şi eventualele inconveniente.